Job 4

Tad prozbori Elifaz Temanac i reče:

Elifaz din Teman a luat cuvîntul şi a zis:

"Možeš li podnijeti da ti progovorim? Ali tko se može uzdržat' od riječi!

,,Dacă vom îndrăzni să-ţi vorbim, te vei supăra? Dar cine ar putea să tacă?

Eto, mnoge ljude ti si poučio, okrijepio si iznemogle mišice;

De multeori tu ai învăţat pe alţii, şi ai întărit mînile slăbite.

riječju svojom klonule si pridizao, ojačavao si koljena klecava.

Cuvintele tale au ridicat pe cei ce se clătinau, şi ai întărit genunchii cari se îndoiau.

A kad tebe stiže, klonuo si duhom, na tebe kad pade, čitav si se smeo!

Şi acum, cînd este vorba de tine, eşti slab! Acum, cînd eşti atins tu, te turburi! Nu este frica ta de Dumnezeu sprijinul tău?

Zar pobožnost tvoja nadu ti ne daje, neporočnost tvoja životu ufanje?

Nădejdea ta, nu -i neprihănirea ta?

TÓa sjeti se: nevin - propade li kada? Kada su zatrti bili pravednici?

Adu-ţi aminte, te rog: care nevinovat a perit? Cari oameni neprihăniţi au fost nimiciţi?

Iz iskustva zborim: nesrećom tko ore i nevolju sije, nju će i požeti.

După cîte am văzut eu, numai cei ce ară fărădelegea şi samănă nelegiuirea îi seceră roadele!

Od daha Božjega oni pogibaju, na gnjevni mu disaj nestaju sa zemlje.

Aceia pier prin suflarea lui Dumnezeu, nimiciţi de vîntul mîniei Lui.

Rika lavlja, urlik leopardov krše se k'o zubi u lavića.

Mugetul leilor încetează, dinţii puilor de lei sînt zdrobiţi!

Lav ugiba jer mu nesta plijena, rasuli se mladi lavičini.

Leul bătrîn piere din lipsă de pradă, şi puii leoaicei se risipesc.

Tajna riječ se meni objavila, šapat njen je uho moje čulo.

Un cuvînt s'a furişat pînă la mine, şi urechea mea i -a prins sunetele uşoare.

Noću, kada snovi duh obuzmu i san dubok kad na ljude pada,

În clipa cînd vedeniile de noapte frămîntă gîndul, cînd oamenii sînt cufundaţi într'un somn adînc,

strah i trepet mene su svladali, kosti moje žestoko se stresle.

m'a apucat groaza şi spaima, şi toate oasele mi-au tremut.

Dah mi neki preko lica prođe, digoše se dlake na mom tijelu.

Un duh a trecut pe lîngă mine... Tot părul mi s'a sbîrlit ca ariciul...

Stajao je netko - lica mu ne poznah - ali likom bješe pred očima mojim. Posvuda tišina; uto začuh šapat:

Un chip cu o înfăţişare necunoscută era înaintea ochilor mei. Şi am auzit un glas care şoptea încetişor:

'Zar je smrtnik koji pred Bogom pravedan? Zar je čovjek čist pred svojim Stvoriteljem?

,,Fi-va omul fără vină înaintea lui Dumnezeu? Fi-va el curat înaintea Celui ce l -a făcut?

Ni slugama svojim više ne vjeruje, i anđele svoje za grijeh okrivljuje -

Dacă n'are încredere Dumnezeu nici în slujitorii Săi, dacă găseşte El greşeli chiar la îngerii Săi,

kako ne bi onda goste stanova glinenih kojima je temelj u prahu zemaljskom. Gle, kao moljce njih sveudilj satiru:

cu cît mai mult la cei ce locuiesc în case de lut, cari îşi trag obîrşia din ţărînă, şi pot fi zdrobiţi ca un vierme!

od jutra do mraka u prah pretvore, nestaju zasvagda - nitko i ne vidi.

De dimineaţă pînă seara sînt zdrobiţi, pier pentru totdeauna, şi nimeni nu ţine seama de ei.

Iščupan je kolčić njihova šatora, pogibaju skoro, mudrost ne spoznavši.'

Li se taie firul vieţii: mor, şi tot n'au căpătat înţelepciunea!