Job 7

人在世上岂无争战吗？他的日子不像雇工人的日子吗？

Soarta omului pe pămînt este ca a unui ostaş, şi zilele lui sînt ca ale unui muncitor cu ziua.

像奴仆切慕黑影，像雇工人盼望工价；

Cum suspină robul după umbră, cum îşi aşteaptă muncitorul plata,

我也照样经过困苦的日月，夜间的疲乏为我而定。

aşa am eu parte de luni de durere, şi partea mea sînt nopţi de suferinţă.

我躺卧的时候便说：我何时起来，黑夜就过去呢？我尽是反来覆去，直到天亮。

Mă culc, şi zic: ,Cînd mă voi scula? Cînd se va sfîrşi noaptea?` Şi mă satur de frămîntări pînă în revărsatul zorilor.

我的肉体以虫子和尘土为衣；我的皮肤才收了口又重新破裂。

Trupul mi se acopere cu viermi şi cu o coajă pămîntoasă, pielea-mi crapă şi se desface.

我的日子比梭更快，都消耗在无指望之中。

Zilele mele sboară mai iuţi decît suveica ţesătorului, se duc şi nu mai am nicio nădejde!

求你想念，我的生命不过是一口气；我的眼睛必不再见福乐。

Adu-Ţi aminte, Dumnezeule, că viaţa mea este doar o suflare! Ochii mei nu vor mai vedea fericirea.

观看我的人，他的眼必不再见我；你的眼目要看我，我却不在了。

Ochiul, care mă priveşte, nu mă va mai privi; ochiul tău mă va căuta, şi nu voi mai fi.

云彩消散而过；照样，人下阴间也不再上来。

Cum se risipeşte norul şi trece, aşa nu se va mai ridica celce se pogoară în Locuinţa morţilor!

他不再回自己的家；故土也不再认识他。

Nu se va mai întoarce în casa lui, şi nu-şi va mai cunoaşte locul în care locuia.

我不禁止我口；我灵愁苦，要发出言语；我心苦恼，要吐露哀情。

De aceea nu-mi voi ţinea gura, ci voi vorbi în neliniştea inimii mele, mă voi tîngui în amărăciunea sufletului meu.

我对　神说：我岂是洋海，岂是大鱼，你竟防守我呢？

Oare o mare sînt eu, sau un balaur de mare, de-ai pus strajă în jurul meu?

若说：我的床必安慰我，我的榻必解释我的苦情，

Cînd zic: ,Patul mă va uşura, culcuşul îmi va alina durerile,`

你就用梦惊骇我，用异象恐吓我，

atunci mă înspăimînţi prin visuri, mă îngrozeşti prin vedenii.

甚至我宁肯噎死，宁肯死亡，胜似留我这一身的骨头。

Ah! aş vrea mai bine gîtuirea, mai bine moartea decît aceste oase!

我厌弃性命，不愿永活。你任凭我吧，因我的日子都是虚空。

Le dispreţuiesc!... nu voi trăi în veci... Lasă-mă, căci doar o suflare mi -i viaţa!

人算什么，你竟看他为大，将他放在心上？

Ce este omul, ca să-Ţi pese atît de mult de el, ca să iei seama la el,

每早鉴察他，时刻试验他？

să -l cercetezi în toate dimineţile, şi să -l încerci în toate clipele?

你到何时才转眼不看我，才任凭我咽下唾沫呢？

Cînd vei înceta odată să mă priveşti? Cînd îmi vei da răgaz să-mi înghit scuipatul?

鉴察人的主啊，我若有罪，于你何妨？为何以我当你的箭靶子，使我厌弃自己的性命？

Dacă am păcătuit, ce pot să-Ţi fac, Păzitorul oamenilor? Pentruce m'ai pus ţintă săgeţilor Tale, de am ajuns o povară chiar pentru mine însumi?

为何不赦免我的过犯，除掉我的罪孽？我现今要躺卧在尘土中；你要殷勤地寻找我，我却不在了。

Pentruce nu-mi ierţi păcatul, şi pentruce nu-mi uiţi fărădelegea? Căci voi adormi în ţărînă, şi cînd mă vei căuta, nu voi mai fi!``