Job 4

Then Eliphaz the Temanite answered and said,

Elifaz din Teman a luat cuvîntul şi a zis:

If we assay to commune with thee, wilt thou be grieved? but who can withhold himself from speaking?

,,Dacă vom îndrăzni să-ţi vorbim, te vei supăra? Dar cine ar putea să tacă?

Behold, thou hast instructed many, and thou hast strengthened the weak hands.

De multeori tu ai învăţat pe alţii, şi ai întărit mînile slăbite.

Thy words have upholden him that was falling, and thou hast strengthened the feeble knees.

Cuvintele tale au ridicat pe cei ce se clătinau, şi ai întărit genunchii cari se îndoiau.

But now it is come upon thee, and thou faintest; it toucheth thee, and thou art troubled.

Şi acum, cînd este vorba de tine, eşti slab! Acum, cînd eşti atins tu, te turburi! Nu este frica ta de Dumnezeu sprijinul tău?

Is not this thy fear, thy confidence, thy hope, and the uprightness of thy ways?

Nădejdea ta, nu -i neprihănirea ta?

Remember, I pray thee, who ever perished, being innocent? or where were the righteous cut off?

Adu-ţi aminte, te rog: care nevinovat a perit? Cari oameni neprihăniţi au fost nimiciţi?

Even as I have seen, they that plow iniquity, and sow wickedness, reap the same.

După cîte am văzut eu, numai cei ce ară fărădelegea şi samănă nelegiuirea îi seceră roadele!

By the blast of God they perish, and by the breath of his nostrils are they consumed.

Aceia pier prin suflarea lui Dumnezeu, nimiciţi de vîntul mîniei Lui.

The roaring of the lion, and the voice of the fierce lion, and the teeth of the young lions, are broken.

Mugetul leilor încetează, dinţii puilor de lei sînt zdrobiţi!

The old lion perisheth for lack of prey, and the stout lion's whelps are scattered abroad.

Leul bătrîn piere din lipsă de pradă, şi puii leoaicei se risipesc.

Now a thing was secretly brought to me, and mine ear received a little thereof.

Un cuvînt s'a furişat pînă la mine, şi urechea mea i -a prins sunetele uşoare.

In thoughts from the visions of the night, when deep sleep falleth on men,

În clipa cînd vedeniile de noapte frămîntă gîndul, cînd oamenii sînt cufundaţi într'un somn adînc,

Fear came upon me, and trembling, which made all my bones to shake.

m'a apucat groaza şi spaima, şi toate oasele mi-au tremut.

Then a spirit passed before my face; the hair of my flesh stood up:

Un duh a trecut pe lîngă mine... Tot părul mi s'a sbîrlit ca ariciul...

It stood still, but I could not discern the form thereof: an image was before mine eyes, there was silence, and I heard a voice, saying,

Un chip cu o înfăţişare necunoscută era înaintea ochilor mei. Şi am auzit un glas care şoptea încetişor:

Shall mortal man be more just than God? shall a man be more pure than his maker?

,,Fi-va omul fără vină înaintea lui Dumnezeu? Fi-va el curat înaintea Celui ce l -a făcut?

Behold, he put no trust in his servants; and his angels he charged with folly:

Dacă n'are încredere Dumnezeu nici în slujitorii Săi, dacă găseşte El greşeli chiar la îngerii Săi,

How much less in them that dwell in houses of clay, whose foundation is in the dust, which are crushed before the moth?

cu cît mai mult la cei ce locuiesc în case de lut, cari îşi trag obîrşia din ţărînă, şi pot fi zdrobiţi ca un vierme!

They are destroyed from morning to evening: they perish for ever without any regarding it.

De dimineaţă pînă seara sînt zdrobiţi, pier pentru totdeauna, şi nimeni nu ţine seama de ei.

Doth not their excellency which is in them go away? they die, even without wisdom.

Li se taie firul vieţii: mor, şi tot n'au căpătat înţelepciunea!