Psalms 55

Au chef des chantres. Avec instruments à cordes. Cantique de David. O Dieu! prête l'oreille à ma prière, Et ne te dérobe pas à mes supplications!

(Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat pe instrumente cu coarde. O cîntare a lui David.) Ia aminte, Dumnezeule, la rugăciunea mea, şi nu Te ascunde de cererile mele!

Ecoute-moi, et réponds-moi! J'erre çà et là dans mon chagrin et je m'agite,

Ascultă-mă, şi răspunde-mi! Rătăcesc încoace şi încolo, şi mă frămînt,

A cause de la voix de l'ennemi et de l'oppression du méchant; Car ils font tomber sur moi le malheur, Et me poursuivent avec colère.

din pricina zarvei vrăjmaşului şi din pricina apăsării celui rău. Căci ei aruncă nenorocirea peste mine, şi mă urmăresc cu mînie.

Mon coeur tremble au dedans de moi, Et les terreurs de la mort me surprennent;

Îmi tremură inima în mine, şi mă cuprinde spaima morţii,

La crainte et l'épouvante m'assaillent, Et le frisson m'enveloppe.

mă apucă frica şi groaza, şi mă iau fiorii.

Je dis: Oh! si j'avais les ailes de la colombe, Je m'envolerais, et je trouverais le repos;

Eu zic: ,,O, dacă aş avea aripile porumbelului, aş sbura, şi aş găsi undeva odihnă!``

Voici, je fuirais bien loin, J'irais séjourner au désert; -Pause.

Da, aş fugi departe de tot, şi m'aş duce să locuiesc în pustie. -(Oprire).

Je m'échapperais en toute hâte, Plus rapide que le vent impétueux, que la tempête.

Aş fugi în grabă la un adăpost de vîntul acesta năpraznic şi de furtuna aceasta.

Réduis à néant, Seigneur, divise leurs langues! Car je vois dans la ville la violence et les querelles;

Nimiceşte -i, Doamne, împarte-le limbile, căci în cetate văd silă şi certuri;

Elles en font jour et nuit le tour sur les murs; L'iniquité et la malice sont dans son sein;

zi şi noapte ei îi dau ocol pe ziduri: nelegiuirea şi răutatea sînt în sînul ei;

La méchanceté est au milieu d'elle, Et la fraude et la tromperie ne quittent point ses places.

răutatea este în mijlocul ei, şi vicleşugul şi înşelătoria nu lipsesc din pieţele ei.

Ce n'est pas un ennemi qui m'outrage, je le supporterais; Ce n'est pas mon adversaire qui s'élève contre moi, Je me cacherais devant lui.

Nu un vrăjmaş mă batjocoreşte, căci aş suferi: nu protivnicul meu se ridică împotriva mea, căci m'aş ascunde dinaintea lui.

C'est toi, que j'estimais mon égal, Toi, mon confident et mon ami!

Ci tu, pe care te socoteam una cu mine, tu, frate de cruce şi prieten cu mine!

Ensemble nous vivions dans une douce intimité, Nous allions avec la foule à la maison de Dieu!

Noi, cari trăiam împreună într'o plăcută prietenie, şi ne duceam împreună cu mulţimea în Casa lui Dumnezeu!

Que la mort les surprenne, Qu'ils descendent vivants au séjour des morts! Car la méchanceté est dans leur demeure, au milieu d'eux.

Să vină moartea peste ei, şi să se pogoare de vii în locuinţa morţilor! Căci răutatea este în locuinţa lor, în inima lor.

Et moi, je crie à Dieu, Et l'Eternel me sauvera.

Dar eu strig către Dumnezeu, şi Domnul mă va scăpa.

Le soir, le matin, et à midi, je soupire et je gémis, Et il entendra ma voix.

Seara, dimineaţa, şi la amiază, oftez şi gem, şi El va auzi glasul meu.

Il me délivrera de leur approche et me rendra la paix, Car ils sont nombreux contre moi.

Mă va scăpa din lupta care se dă împotriva mea, şi-mi va aduce pacea, căci mulţi mai sînt împotriva mea!

Dieu entendra, et il les humiliera, Lui qui de toute éternité est assis sur son trône; -Pause. Car il n'y a point en eux de changement, Et ils ne craignent point Dieu.

Dumnezeu va auzi, şi -i va smeri, El, care, din vecinicie, stă pe scaunul Lui de domnie. -(Oprire). Căci în ei nu este nicio nădejde de schimbare, şi nu se tem de Dumnezeu.

Il porte la main sur ceux qui étaient en paix avec lui, Il viole son alliance;

Ei pun mîna pe cei ce trăiau în pace cu ei, şi îşi calcă legămîntul.

Sa bouche est plus douce que la crème, Mais la guerre est dans son coeur; Ses paroles sont plus onctueuses que l'huile, Mais ce sont des épées nues.

Gura lor este dulce ca smîntîna, dar în inimă poartă războiul: cuvintele lor sînt mai alunecoase decît untdelemnul, dar cînd ies ele din gură, sînt nişte săbii.

Remets ton sort à l'Eternel, et il te soutiendra, Il ne laissera jamais chanceler le juste.

Încredinţează-ţi soarta în mîna Domnului, şi El te va sprijini. El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit.

Et toi, ô Dieu! tu les feras descendre au fond de la fosse; Les hommes de sang et de fraude N'atteindront pas la moitié de leurs jours. C'est en toi que je me confie.

Şi Tu, Dumnezeule, îi vei pogorî în fundul gropii. Oamenii setoşi de sînge şi de înşelăciune, nu vor ajunge nici jumătate din zilele lor. Eu însă mă încred în Tine!