Job 4

Eliphaz de Théman prit la parole et dit:

Elifaz din Teman a luat cuvîntul şi a zis:

Si nous osons ouvrir la bouche, en seras-tu peiné? Mais qui pourrait garder le silence?

,,Dacă vom îndrăzni să-ţi vorbim, te vei supăra? Dar cine ar putea să tacă?

Voici, tu as souvent enseigné les autres, Tu as fortifié les mains languissantes,

De multeori tu ai învăţat pe alţii, şi ai întărit mînile slăbite.

Tes paroles ont relevé ceux qui chancelaient, Tu as affermi les genoux qui pliaient.

Cuvintele tale au ridicat pe cei ce se clătinau, şi ai întărit genunchii cari se îndoiau.

Et maintenant qu'il s'agit de toi, tu faiblis! Maintenant que tu es atteint, tu te troubles!

Şi acum, cînd este vorba de tine, eşti slab! Acum, cînd eşti atins tu, te turburi! Nu este frica ta de Dumnezeu sprijinul tău?

Ta crainte de Dieu n'est-elle pas ton soutien? Ton espérance, n'est-ce pas ton intégrité?

Nădejdea ta, nu -i neprihănirea ta?

Cherche dans ton souvenir: quel est l'innocent qui a péri? Quels sont les justes qui ont été exterminés?

Adu-ţi aminte, te rog: care nevinovat a perit? Cari oameni neprihăniţi au fost nimiciţi?

Pour moi, je l'ai vu, ceux qui labourent l'iniquité Et qui sèment l'injustice en moissonnent les fruits;

După cîte am văzut eu, numai cei ce ară fărădelegea şi samănă nelegiuirea îi seceră roadele!

Ils périssent par le souffle de Dieu, Ils sont consumés par le vent de sa colère,

Aceia pier prin suflarea lui Dumnezeu, nimiciţi de vîntul mîniei Lui.

Le rugissement des lions prend fin, Les dents des lionceaux sont brisées;

Mugetul leilor încetează, dinţii puilor de lei sînt zdrobiţi!

Le lion périt faute de proie, Et les petits de la lionne se dispersent.

Leul bătrîn piere din lipsă de pradă, şi puii leoaicei se risipesc.

Une parole est arrivée furtivement jusqu'à moi, Et mon oreille en a recueilli les sons légers.

Un cuvînt s'a furişat pînă la mine, şi urechea mea i -a prins sunetele uşoare.

Au moment où les visions de la nuit agitent la pensée, Quand les hommes sont livrés à un profond sommeil,

În clipa cînd vedeniile de noapte frămîntă gîndul, cînd oamenii sînt cufundaţi într'un somn adînc,

Je fus saisi de frayeur et d'épouvante, Et tous mes os tremblèrent.

m'a apucat groaza şi spaima, şi toate oasele mi-au tremut.

Un esprit passa près de moi.... Tous mes cheveux se hérissèrent....

Un duh a trecut pe lîngă mine... Tot părul mi s'a sbîrlit ca ariciul...

Une figure d'un aspect inconnu était devant mes yeux, Et j'entendis une voix qui murmurait doucement:

Un chip cu o înfăţişare necunoscută era înaintea ochilor mei. Şi am auzit un glas care şoptea încetişor:

L'homme serait-il juste devant Dieu? Serait-il pur devant celui qui l'a fait?

,,Fi-va omul fără vină înaintea lui Dumnezeu? Fi-va el curat înaintea Celui ce l -a făcut?

Si Dieu n'a pas confiance en ses serviteurs, S'il trouve de la folie chez ses anges,

Dacă n'are încredere Dumnezeu nici în slujitorii Săi, dacă găseşte El greşeli chiar la îngerii Săi,

Combien plus chez ceux qui habitent des maisons d'argile, Qui tirent leur origine de la poussière, Et qui peuvent être écrasés comme un vermisseau!

cu cît mai mult la cei ce locuiesc în case de lut, cari îşi trag obîrşia din ţărînă, şi pot fi zdrobiţi ca un vierme!

Du matin au soir ils sont brisés, Ils périssent pour toujours, et nul n'y prend garde;

De dimineaţă pînă seara sînt zdrobiţi, pier pentru totdeauna, şi nimeni nu ţine seama de ei.

Le fil de leur vie est coupé, Ils meurent, et ils n'ont pas acquis la sagesse.

Li se taie firul vieţii: mor, şi tot n'au căpătat înţelepciunea!