Psalms 55

(Til sangmesteren. Med strengespil. En maskil af David.) Lyt, o Gud, til min Bøn, skjul dig ej for min tryglen,

(Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat pe instrumente cu coarde. O cîntare a lui David.) Ia aminte, Dumnezeule, la rugăciunea mea, şi nu Te ascunde de cererile mele!

lå mig Øre og svar mig, jeg vånder mig i Klage,

Ascultă-mă, şi răspunde-mi! Rătăcesc încoace şi încolo, şi mă frămînt,

jeg stønner ved Fjendernes Råb og de gudløses Skrig; thi Ulykke vælter de over mig, forfølger mig grumt;

din pricina zarvei vrăjmaşului şi din pricina apăsării celui rău. Căci ei aruncă nenorocirea peste mine, şi mă urmăresc cu mînie.

Hjertet er angst i mit Bryst, Dødens Rædsler er faldet over mig.

Îmi tremură inima în mine, şi mă cuprinde spaima morţii,

Frygt og Angst falder på mig, Gru er over mig.

mă apucă frica şi groaza, şi mă iau fiorii.

Jeg siger: Ak, havde jeg Vinger som Duen, da fløj jeg i Ly,

Eu zic: ,,O, dacă aş avea aripile porumbelului, aş sbura, şi aş găsi undeva odihnă!``

ja, langt bort vilde jeg fly og blive i Ørkenen. - Sela.

Da, aş fugi departe de tot, şi m'aş duce să locuiesc în pustie. -(Oprire).

Da søgte jeg skyndsomt Tilflugt for rivende Storm og Uvejr.

Aş fugi în grabă la un adăpost de vîntul acesta năpraznic şi de furtuna aceasta.

Herre, forvir og split deres Tungemål! Thi Vold og Ufred ser jeg i Byen;

Nimiceşte -i, Doamne, împarte-le limbile, căci în cetate văd silă şi certuri;

de går Rundgang Dag og Nat på dens Mure;

zi şi noapte ei îi dau ocol pe ziduri: nelegiuirea şi răutatea sînt în sînul ei;

Ulykke, Kvide og Vanheld råder derinde, Voldsfærd og Svig viger aldrig bort fra dens Torve.

răutatea este în mijlocul ei, şi vicleşugul şi înşelătoria nu lipsesc din pieţele ei.

Det var ikke en Fjende, som hånede mig - det kunde bæres; min uven ydmygede mig ej - ham kunde jeg undgå;

Nu un vrăjmaş mă batjocoreşte, căci aş suferi: nu protivnicul meu se ridică împotriva mea, căci m'aş ascunde dinaintea lui.

men du, en Mand af min Stand, en Ven og fortrolig,

Ci tu, pe care te socoteam una cu mine, tu, frate de cruce şi prieten cu mine!

og det skønt vi delte Samværets Sødme, vandrede endrægtelig i Guds Hus.

Noi, cari trăiam împreună într'o plăcută prietenie, şi ne duceam împreună cu mulţimea în Casa lui Dumnezeu!

Over dem komme Død, lad dem levende synke i Dødsriget! Thi der er Ondskab i deres Bolig, i deres Indre!

Să vină moartea peste ei, şi să se pogoare de vii în locuinţa morţilor! Căci răutatea este în locuinţa lor, în inima lor.

Jeg, jeg råber til Gud, og HERREN vil frelse mig.

Dar eu strig către Dumnezeu, şi Domnul mă va scăpa.

Jeg klager og stønner ved Kvæld, ved Gry og ved Middag; min Røst vil han høre

Seara, dimineaţa, şi la amiază, oftez şi gem, şi El va auzi glasul meu.

og udfri min Sjæl i Fred, så de ikke kan komme mig nær; thi mange er de imod mig.

Mă va scăpa din lupta care se dă împotriva mea, şi-mi va aduce pacea, căci mulţi mai sînt împotriva mea!

Gud, som troner fra Fortids Dage, vil høre og ydmyge dem. - Sela. Thi der er ingen Forandring hos dem, og de frygter ikke for Gud.

Dumnezeu va auzi, şi -i va smeri, El, care, din vecinicie, stă pe scaunul Lui de domnie. -(Oprire). Căci în ei nu este nicio nădejde de schimbare, şi nu se tem de Dumnezeu.

På Venner lagde han Hånd og brød sin Pagt.

Ei pun mîna pe cei ce trăiau în pace cu ei, şi îşi calcă legămîntul.

Glattere end Smør er hans Mund, men Hjertet vil Krig, blødere end Olie hans Ord, skønt dragne Sværd.

Gura lor este dulce ca smîntîna, dar în inimă poartă războiul: cuvintele lor sînt mai alunecoase decît untdelemnul, dar cînd ies ele din gură, sînt nişte săbii.

Kast din Byrde på HERREN, så sørger han for dig, den retfærdige lader han ikke i Evighed rokkes.

Încredinţează-ţi soarta în mîna Domnului, şi El te va sprijini. El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit.

Og du, o Gud, nedstyrt dem i Gravens Dyb! Ej skal blodstænkte, svigefulde Mænd nå Hælvten af deres Dage. Men jeg, jeg stoler på dig!

Şi Tu, Dumnezeule, îi vei pogorî în fundul gropii. Oamenii setoşi de sînge şi de înşelăciune, nu vor ajunge nici jumătate din zilele lor. Eu însă mă încred în Tine!