Job 6

Så tog Job til Orde og svarede:

Iov a luat cuvîntul şi a zis:

"Gid man vejed min Harme og vejed min Ulykke mod den!

,,Oh! de ar fi cu putinţă să mi se cîntărească durerea, şi să mi se pună toate nenorocirile în cumpănă,

Thi tungere er den end Havets Sand, derfor talte jeg over mig!

ar fi mai grele decît nisipul mării: de aceea îmi merg cuvintele pînă la nebunie!

Thi i mig sidder den Almægtiges Pile, min Ånd inddrikker deres Gift; Rædsler fra Gud forvirrer mig.

Căci săgeţile Celui Atotputernic m'au străpuns, sufletul meu le suge otrava, şi groază Domnului bagă fiori în mine!

Skriger et Vildæsel midt i Græsset, brøler en Okse ved sit Foder?

Sbiară măgarul sălbatec cînd are verdeaţă? Mugeşte boul cînd are de mîncare?

Spiser man ferskt uden Salt, smager mon Æggehvide godt?

Poţi mînca ce -i fără gust şi fără sare? Are vreun gust albuşul unui ou?

Min Sjæl vil ej røre derved, de Ting er som Lugt af en Løve.

Orice lucru de care aş vrea să nu m'ating, acela -i hrana mea, fie cît de greţoasă ea!

Ak, blev mit Ønske dog opfyldt, Gud give mig det, som jeg håber

O, de mi s'ar asculta dorinţa, şi de mi-ar împlini Dumnezeu nădejdea!

vilde d dog knuse mig, række Hånden ud og skære mig fra,

De ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească, întindă-Şi mîna şi să mă prăpădească!

så vilde det være min Trøst - jeg hopped af Glæde trods skånselsløs Kval at jeg ikke har nægtet den Helliges Ord.

Îmi va rămînea măcar această mîngîiere, această bucurie în durerile cu cari mă copleşeşte: că niciodată n'am călcat poruncile Celui Sfînt.

Hvad er min Kraft, at jeg skal holde ud, min Udgang, at jeg skal være tålmodig?

La ce să mai nădăjduiesc cînd nu mai pot? La ce să mai aştept, cînd sfîrşitul se ştie?

Er da min Kraft som Stenens, er da mit Legeme Kobber?

Tăria mea oare este o tărie de piatră? Trupul meu e de aramă?

Ak, for mig er der ingen Hjælp, hver Udvej lukker sig for mig.

Nu sînt eu lipsit de ajutor, şi n'a fugit mîntuirea de mine?

Den, der nægter sin Næste Godhed, han bryder med den Almægtiges Frygt.

Cel ce sufere are drept la mila prietenului, chiar dacă părăseşte frica de Cel Atot puternic.

Mine Brødre sveg mig som en Bæk, som Strømme, hvis Vand svandt bort,

Fraţii mei s'au arătat înşelători ca un pîrîu, ca albia pîraielor cari trec.

de, der var grumset af os, og som Sneen gemte sig i,

Un sloi le turbură cursul, zăpada se îngrămădeşte pe ele;

men som svandt ved Solens Glød, tørredes sporløst ud i Hede;

vine arşiţa vremii şi seacă, vine căldura soarelui, şi li se usucă albia.

Karavaner bøjer af fra Vejen, drager op i Ørkenen og går til Grunde;

Cete de călători se abat din drumul lor, se cufundă în pustie, şi pier.

Temas Karavaner spejder, Sabas Rejsetog håber på dem,

Cetele celor din Tema se uită ţintă la ele, călătorii din Seba sînt plini de nădejde cînd le văd.

men de beskæmmes i deres Tillid, de kommer derhen og skuffes!

Dar rămîn înşelaţi în nădejdea lor, rămîn uimiţi cînd ajung la ele.

Ja, slige Strømme er I mig nu, Rædselen så I og grebes af Skræk!

Aşa sînteţi şi voi acum pentru mine. Voi îmi vedeţi necazul, şi vă îngroziţi!

Har jeg mon sagt: "Giv mig Gaver, løs mig med eders Velstand,

V'am zis eu oare: ,Daţi-mi ceva, cheltuiţi din averile voastre pentru mine,

red mig af Fjendens Hånd, køb mig fri fra Voldsmænds Hånd!"

scăpaţi-mă din mîna vrăjmaşului, răscumpăraţi-mă din mîna celor răi?`

Lær mig, så vil jeg tie, vis mig, hvor jeg har fejlet!

Învăţaţi-mă, şi voi tăcea; faceţi-mă să înţeleg în ce am păcătuit.

Redelig Tale, se, den gør Indtryk; men eders Revselse, hvad er den værd?

O cît de înduplecătoare sînt cuvintele adevărului! Dar ce dovedesc mustrările voastre?

Er det jer Hensigt at revse Ord? Den fortvivledes Ord er dog Mundsvejr!

Vreţi să mă mustraţi pentru tot ce am zis, şi să nu vedeţi decît vînt în cuvintele unui desnădăjduit?

Selv om en faderløs kasted I Lod og købslog om eders Ven.

Voi năpăstuiţi pe orfan, prigoniţi pe prietenul vostru.

Men vilde I nu dog se på mig! Mon jeg lyver jer op i Ansigtet?

Uitaţi-vă la mine, vă rog! Doar nu voi minţi în faţă!

Vend jer hid, lad der ikke ske Uret, vend jer, thi end har jeg Ret!

Întoarceţi-vă, nu fiţi nedrepţi; întoarceţi-vă, şi mărturisiţi că sînt nevinovat!

Er der Uret på min Tunge, eller skelner min Gane ej, hvad der er ondt?

Este vreo nelegiuire pe limba mea, şi nu deosebeşte gura mea ce este rău?