Job 37

super hoc expavit cor meum et emotum est de loco suo

La auzul acestor lucruri îmi tremură inima de tot, şi sare din locul ei.

audite auditionem in terrore vocis eius et sonum de ore illius procedentem

Ascultaţi, ascultaţi trăsnetul tunetului Său, bubuitul care iese din gura Lui!

subter omnes caelos ipse considerat et lumen illius super terminos terrae

Îl rostogoleşte pe toată întinderea cerurilor, şi fulgerul Lui luminează pînă la marginile pămîntului.

post eum rugiet sonitus tonabit voce magnitudinis suae et non investigabitur cum audita fuerit vox eius

Apoi se aude un bubuit, tună cu glasul Lui măreţ; şi nu mai opreşte fulgerul, de îndată ce răsună glasul Lui.

tonabit Deus in voce sua mirabiliter qui facit magna et inscrutabilia

Dumnezeu tună cu glasul Lui în chip minunat; face lucruri mari pe cari noi nu le înţelegem.

qui praecipit nivi ut descendat in terram et hiemis pluviis et imbri fortitudinis suae

El zice zăpezii: ,Cazi pe pămînt!` Zice acelaş lucru ploii, chiar şi celor mai puternice ploi.

qui in manu omnium hominum signat ut noverint singuli opera sua

Pecetluieşte mîna tuturor oamenilor, pentruca toţi să se recunoască de făpturi ale Lui.

ingredietur bestia latibulum et in antro suo morabitur

Fiara sălbatică se trage într'o peşteră, şi se culcă în vizuina ei.

ab interioribus egreditur tempestas et ab Arcturo frigus

Vijelia vine dela miazăzi, şi frigul, din vînturile dela miazănoapte.

flante Deo concrescit gelu et rursum latissimae funduntur aquae

Dumnezeu, prin suflarea Lui, face ghiaţa, şi micşorează locul apelor mari.

frumentum desiderat nubes et nubes spargunt lumen suum

Încarcă norii cu aburi, şi -i risipeşte schinteietori;

quae lustrant per circuitum quocumque eas voluntas gubernantis duxerit ad omne quod praeceperit illis super faciem orbis terrarum

mişcarea lor se îndreaptă după planurile Lui, pentru împlinirea a tot ce le porunceşte El pe faţa pămîntului locuit.

sive in una tribu sive in terra sua sive in quocumque loco misericordiae suae eas iusserit inveniri

Îi face să pară ca o nuia cu care loveşte pămîntul, sau ca un semn al dragostei Lui.

ausculta haec Iob sta et considera miracula Dei

Iov, ia aminte la aceste lucruri! Priveşte liniştit minunile lui Dumnezeu!

numquid scis quando praeceperit Deus pluviis ut ostenderent lucem nubium eius

Ştii cum cîrmuieşte Dumnezeu norii, şi cum face să strălucească din ei fulgerul Său?

numquid nosti semitas nubium magnas et perfectas scientias

Înţelegi tu plutirea norilor, minunile Aceluia a cărui ştiinţă este desăvîrşită?

nonne vestimenta tua calida sunt cum perflata fuerit terra austro

Ştii pentruce ţi se încălzesc veşmintele, cînd se odihneşte pămîntul de vîntul de miazăzi?

tu forsitan cum eo fabricatus es caelos qui solidissimi quasi aere fusi sunt

Poţi tu să întinzi cerurile ca El, tari ca o oglindă turnată?

ostende nobis quid dicamus illi nos quippe involvimur tenebris

Arată-ne ce trebuie să -I spunem. Căci sîntem prea neştiutori ca să -I putem vorbi.

quis narrabit ei quae loquor etiam si locutus fuerit homo devorabitur

Cine -I va da de veste că Îi voi vorbi? Dar care este omul care-şi doreşte pierderea?

at nunc non vident lucem subito aer cogitur in nubes et ventus transiens fugabit eas

Acum, fireşte, nu putem vedea lumina soarelui care străluceşte în dosul norilor, dar va trece un vînt şi -l va curăţi;

ab aquilone aurum venit et ad Deum formidolosa laudatio

dela miază-noapte ne vine aurora, şi ce înfricoşată este măreţia care înconjoară pe Dumnezeu!

digne eum invenire non possumus magnus fortitudine et iudicio et iustitia et enarrari non potest

Pe Cel Atotputernic nu -L putem ajunge, căci este mare în tărie, dar dreptul şi dreptatea deplină El nu le frînge.

ideo timebunt eum viri et non audebunt contemplari omnes qui sibi videntur esse sapientes

De aceea oamenii trebuie să se teamă de El; El nu-Şi îndreaptă privirile spre cei ce se cred înţelepţi.``