Job 37

La auzul acestor lucruri îmi tremură inima de tot, şi sare din locul ei.

Á ESTO también se espanta mi corazón, Y salta de su lugar.

Ascultaţi, ascultaţi trăsnetul tunetului Său, bubuitul care iese din gura Lui!

Oíd atentamente su voz terrible, y el sonido que sale de su boca.

Îl rostogoleşte pe toată întinderea cerurilor, şi fulgerul Lui luminează pînă la marginile pămîntului.

Debajo de todos los cielos lo dirige, Y su luz hasta los fines de la tierra.

Apoi se aude un bubuit, tună cu glasul Lui măreţ; şi nu mai opreşte fulgerul, de îndată ce răsună glasul Lui.

Después de ella bramará el sonido, Tronará él con la voz de su magnificencia; Y aunque sea oída su voz, no los detiene.

Dumnezeu tună cu glasul Lui în chip minunat; face lucruri mari pe cari noi nu le înţelegem.

Tronará Dios maravillosamente con su voz; Él hace grandes cosas, que nosotros no entendemos.

El zice zăpezii: ,Cazi pe pămînt!` Zice acelaş lucru ploii, chiar şi celor mai puternice ploi.

Porque á la nieve dice: Desciende á la tierra; También á la llovizna, Y á los aguaceros de su fortaleza.

Pecetluieşte mîna tuturor oamenilor, pentruca toţi să se recunoască de făpturi ale Lui.

Así hace retirarse á todo hombre, Para que los hombres todos reconozcan su obra.

Fiara sălbatică se trage într'o peşteră, şi se culcă în vizuina ei.

La bestia se entrará en su escondrijo, Y estaráse en sus moradas.

Vijelia vine dela miazăzi, şi frigul, din vînturile dela miazănoapte.

Del mediodía viene el torbellino, Y el frío de los vientos del norte.

Dumnezeu, prin suflarea Lui, face ghiaţa, şi micşorează locul apelor mari.

Por el soplo de Dios se da el hielo, Y las anchas aguas son constreñidas.

Încarcă norii cu aburi, şi -i risipeşte schinteietori;

Regando también llega á disipar la densa nube, Y con su luz esparce la niebla.

mişcarea lor se îndreaptă după planurile Lui, pentru împlinirea a tot ce le porunceşte El pe faţa pămîntului locuit.

Asimismo por sus designios se revuelven las nubes en derredor, Para hacer sobre la haz del mundo, En la tierra, lo que él les mandara.

Îi face să pară ca o nuia cu care loveşte pămîntul, sau ca un semn al dragostei Lui.

Unas veces por azote, otras pos causa de su tierra, Otras por misericordia las hará parecer.

Iov, ia aminte la aceste lucruri! Priveşte liniştit minunile lui Dumnezeu!

Escucha esto, Job; Repósate, y considera las maravillas de Dios.

Ştii cum cîrmuieşte Dumnezeu norii, şi cum face să strălucească din ei fulgerul Său?

¿Supiste tú cuándo Dios las ponía en concierto, Y hacía levantar la luz de su nube?

Înţelegi tu plutirea norilor, minunile Aceluia a cărui ştiinţă este desăvîrşită?

¿Has tú conocido las diferencias de las nubes, Las maravillas del Perfecto en sabiduría?

Ştii pentruce ţi se încălzesc veşmintele, cînd se odihneşte pămîntul de vîntul de miazăzi?

¿Por qué están calientes tus vestidos Cuando se fija el viento del mediodía sobre la tierra?

Poţi tu să întinzi cerurile ca El, tari ca o oglindă turnată?

¿Extendiste tú con él los cielos, Firmes como un espejo sólido?

Arată-ne ce trebuie să -I spunem. Căci sîntem prea neştiutori ca să -I putem vorbi.

Muéstranos qué le hemos de decir; Porque nosotros no podemos componer las ideas á causa de las tinieblas.

Cine -I va da de veste că Îi voi vorbi? Dar care este omul care-şi doreşte pierderea?

¿Será preciso contarle cuando yo hablaré? Por más que el hombre razone, quedará como abismado.

Acum, fireşte, nu putem vedea lumina soarelui care străluceşte în dosul norilor, dar va trece un vînt şi -l va curăţi;

He aquí aún: no se puede mirar la luz esplendente en los cielos, Luego que pasa el viento y los limpia,

dela miază-noapte ne vine aurora, şi ce înfricoşată este măreţia care înconjoară pe Dumnezeu!

Viniendo de la parte del norte la dorada claridad. En Dios hay una majestad terrible.

Pe Cel Atotputernic nu -L putem ajunge, căci este mare în tărie, dar dreptul şi dreptatea deplină El nu le frînge.

Él es Todopoderoso, al cual no alcanzamos, grande en potencia; Y en juicio y en multitud de justicia no afligirá.

De aceea oamenii trebuie să se teamă de El; El nu-Şi îndreaptă privirile spre cei ce se cred înţelepţi.``

Temerlo han por tanto los hombres: Él no mira á los sabios de corazón.