Psalms 55

(Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat pe instrumente cu coarde. O cîntare a lui David.) Ia aminte, Dumnezeule, la rugăciunea mea, şi nu Te ascunde de cererile mele!

(Til sangmesteren. Med strengespil. En maskil af David.) Lyt, o Gud, til min Bøn, skjul dig ej for min tryglen,

Ascultă-mă, şi răspunde-mi! Rătăcesc încoace şi încolo, şi mă frămînt,

lå mig Øre og svar mig, jeg vånder mig i Klage,

din pricina zarvei vrăjmaşului şi din pricina apăsării celui rău. Căci ei aruncă nenorocirea peste mine, şi mă urmăresc cu mînie.

jeg stønner ved Fjendernes Råb og de gudløses Skrig; thi Ulykke vælter de over mig, forfølger mig grumt;

Îmi tremură inima în mine, şi mă cuprinde spaima morţii,

Hjertet er angst i mit Bryst, Dødens Rædsler er faldet over mig.

mă apucă frica şi groaza, şi mă iau fiorii.

Frygt og Angst falder på mig, Gru er over mig.

Eu zic: ,,O, dacă aş avea aripile porumbelului, aş sbura, şi aş găsi undeva odihnă!``

Jeg siger: Ak, havde jeg Vinger som Duen, da fløj jeg i Ly,

Da, aş fugi departe de tot, şi m'aş duce să locuiesc în pustie. -(Oprire).

ja, langt bort vilde jeg fly og blive i Ørkenen. - Sela.

Aş fugi în grabă la un adăpost de vîntul acesta năpraznic şi de furtuna aceasta.

Da søgte jeg skyndsomt Tilflugt for rivende Storm og Uvejr.

Nimiceşte -i, Doamne, împarte-le limbile, căci în cetate văd silă şi certuri;

Herre, forvir og split deres Tungemål! Thi Vold og Ufred ser jeg i Byen;

zi şi noapte ei îi dau ocol pe ziduri: nelegiuirea şi răutatea sînt în sînul ei;

de går Rundgang Dag og Nat på dens Mure;

răutatea este în mijlocul ei, şi vicleşugul şi înşelătoria nu lipsesc din pieţele ei.

Ulykke, Kvide og Vanheld råder derinde, Voldsfærd og Svig viger aldrig bort fra dens Torve.

Nu un vrăjmaş mă batjocoreşte, căci aş suferi: nu protivnicul meu se ridică împotriva mea, căci m'aş ascunde dinaintea lui.

Det var ikke en Fjende, som hånede mig - det kunde bæres; min uven ydmygede mig ej - ham kunde jeg undgå;

Ci tu, pe care te socoteam una cu mine, tu, frate de cruce şi prieten cu mine!

men du, en Mand af min Stand, en Ven og fortrolig,

Noi, cari trăiam împreună într'o plăcută prietenie, şi ne duceam împreună cu mulţimea în Casa lui Dumnezeu!

og det skønt vi delte Samværets Sødme, vandrede endrægtelig i Guds Hus.

Să vină moartea peste ei, şi să se pogoare de vii în locuinţa morţilor! Căci răutatea este în locuinţa lor, în inima lor.

Over dem komme Død, lad dem levende synke i Dødsriget! Thi der er Ondskab i deres Bolig, i deres Indre!

Dar eu strig către Dumnezeu, şi Domnul mă va scăpa.

Jeg, jeg råber til Gud, og HERREN vil frelse mig.

Seara, dimineaţa, şi la amiază, oftez şi gem, şi El va auzi glasul meu.

Jeg klager og stønner ved Kvæld, ved Gry og ved Middag; min Røst vil han høre

Mă va scăpa din lupta care se dă împotriva mea, şi-mi va aduce pacea, căci mulţi mai sînt împotriva mea!

og udfri min Sjæl i Fred, så de ikke kan komme mig nær; thi mange er de imod mig.

Dumnezeu va auzi, şi -i va smeri, El, care, din vecinicie, stă pe scaunul Lui de domnie. -(Oprire). Căci în ei nu este nicio nădejde de schimbare, şi nu se tem de Dumnezeu.

Gud, som troner fra Fortids Dage, vil høre og ydmyge dem. - Sela. Thi der er ingen Forandring hos dem, og de frygter ikke for Gud.

Ei pun mîna pe cei ce trăiau în pace cu ei, şi îşi calcă legămîntul.

På Venner lagde han Hånd og brød sin Pagt.

Gura lor este dulce ca smîntîna, dar în inimă poartă războiul: cuvintele lor sînt mai alunecoase decît untdelemnul, dar cînd ies ele din gură, sînt nişte săbii.

Glattere end Smør er hans Mund, men Hjertet vil Krig, blødere end Olie hans Ord, skønt dragne Sværd.

Încredinţează-ţi soarta în mîna Domnului, şi El te va sprijini. El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit.

Kast din Byrde på HERREN, så sørger han for dig, den retfærdige lader han ikke i Evighed rokkes.

Şi Tu, Dumnezeule, îi vei pogorî în fundul gropii. Oamenii setoşi de sînge şi de înşelăciune, nu vor ajunge nici jumătate din zilele lor. Eu însă mă încred în Tine!

Og du, o Gud, nedstyrt dem i Gravens Dyb! Ej skal blodstænkte, svigefulde Mænd nå Hælvten af deres Dage. Men jeg, jeg stoler på dig!