Job 37

La auzul acestor lucruri îmi tremură inima de tot, şi sare din locul ei.

Da, od toga i moje srce drhti i s mjesta svoga iskočiti hoće.

Ascultaţi, ascultaţi trăsnetul tunetului Său, bubuitul care iese din gura Lui!

Čujte, čujte gromor glasa njegova, tutnjavu što mu iz usta izlazi.

Îl rostogoleşte pe toată întinderea cerurilor, şi fulgerul Lui luminează pînă la marginile pămîntului.

Gle, munja lijeće preko cijelog neba - i sijevne blijesak s kraja na kraj zemlje -

Apoi se aude un bubuit, tună cu glasul Lui măreţ; şi nu mai opreşte fulgerul, de îndată ce răsună glasul Lui.

iza nje silan jedan glas se ori: to On gromori glasom veličajnim. Munje mu lete, nitko ih ne priječi, tek što mu je glas jednom odjeknuo.

Dumnezeu tună cu glasul Lui în chip minunat; face lucruri mari pe cari noi nu le înţelegem.

Da, Bog gromori glasom veličajnim, djela velebna, neshvatljiva stvara.

El zice zăpezii: ,Cazi pe pămînt!` Zice acelaş lucru ploii, chiar şi celor mai puternice ploi.

Kad snijegu kaže: 'Zasniježi po zemlji!' i pljuskovima: 'Zapljuštite silno!'

Pecetluieşte mîna tuturor oamenilor, pentruca toţi să se recunoască de făpturi ale Lui.

svakom čovjeku zapečati ruke da svi njegovo upoznaju djelo.

Fiara sălbatică se trage într'o peşteră, şi se culcă în vizuina ei.

U brlog se tad zvijeri sve uvuku i na svojem se šćućure ležaju.

Vijelia vine dela miazăzi, şi frigul, din vînturile dela miazănoapte.

S južne se strane podiže oluja, a studen vjetri sjeverni donose.

Dumnezeu, prin suflarea Lui, face ghiaţa, şi micşorează locul apelor mari.

Već led od daha Božjega nastaje i vodena se kruti površina.

Încarcă norii cu aburi, şi -i risipeşte schinteietori;

I opet vodom puni on oblake, i sijevat' stanu oblaci munjama;

mişcarea lor se îndreaptă după planurile Lui, pentru împlinirea a tot ce le porunceşte El pe faţa pămîntului locuit.

kruže posvuda po volji njegovoj, što im naloži, to će izvršiti na licu cijelog kruga zemaljskoga.

Îi face să pară ca o nuia cu care loveşte pămîntul, sau ca un semn al dragostei Lui.

Šalje ih - ili da kazni narode, ili da ih milosrđem obdari.

Iov, ia aminte la aceste lucruri! Priveşte liniştit minunile lui Dumnezeu!

Poslušaj ovo, Jobe, umiri se i promotri djela Božja čudesna.

Ştii cum cîrmuieşte Dumnezeu norii, şi cum face să strălucească din ei fulgerul Său?

Znaš li kako Bog njima zapovijeda, kako munju iz oblaka svog pušta?

Înţelegi tu plutirea norilor, minunile Aceluia a cărui ştiinţă este desăvîrşită?

Znaš li o čem vise gore oblaci? Čudesna to su znanja savršenog.

Ştii pentruce ţi se încălzesc veşmintele, cînd se odihneşte pămîntul de vîntul de miazăzi?

Kako ti gore od žege haljine u južnom vjetru kad zemlja obamre?

Poţi tu să întinzi cerurile ca El, tari ca o oglindă turnată?

Zar si nebesa s njim ti razapeo, čvrsta poput ogledala livenog?

Arată-ne ce trebuie să -I spunem. Căci sîntem prea neştiutori ca să -I putem vorbi.

DÓe naputi me što da mu kažemo: zbog tmine se ne snalazimo više.

Cine -I va da de veste că Îi voi vorbi? Dar care este omul care-şi doreşte pierderea?

Zar ćeš mu reći: 'Hoću govoriti'? Ili na propast vlastitu pristati?

Acum, fireşte, nu putem vedea lumina soarelui care străluceşte în dosul norilor, dar va trece un vînt şi -l va curăţi;

Tko, dakle, može u svjetlost gledati na nebesima što se sja blistavo kada oblake rastjeraju vjetri?

dela miază-noapte ne vine aurora, şi ce înfricoşată este măreţia care înconjoară pe Dumnezeu!

Sa sjevera k'o zlato je bljesnulo: veličanstvom strašnim Bog se odjenu!

Pe Cel Atotputernic nu -L putem ajunge, căci este mare în tărie, dar dreptul şi dreptatea deplină El nu le frînge.

Da, Svesilnog doseći ne možemo, neizmjeran je u moći i sudu, velik u pravdi, nikog on ne tlači.

De aceea oamenii trebuie să se teamă de El; El nu-Şi îndreaptă privirile spre cei ce se cred înţelepţi.``

Zato ljudi svi neka ga se boje! Na mudrost oholu on i ne gleda!"