Job 38

Domnul a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii, şi a zis:

Nato Jahve odgovori Jobu iz oluje i reče:

,,Cine este celce Îmi întunecă planurile, prin cuvîntări fără pricepere?

"Tko je taj koji riječima bezumnim zamračuje božanski promisao?

Încinge-ţi mijlocul ca un viteaz, ca Eu să te întreb, şi tu să Mă înveţi.

Bokove svoje opaši k'o junak: ja ću te pitat', a ti me pouči.

Unde erai tu cînd am întemeiat pămîntul? Spune, dacă ai pricepere.

Gdje si bio kad zemlju utemeljih? Kazuj, ako ti je znanje sigurno.

Cine i -a hotărît măsurile, ştii? Sau cine a întins frînghia de măsurat peste el?

Znaš li tko joj je mjere odredio i nad njom uže mjerničko napeo?

Pe ce sînt sprijinite temeliile lui? Sau cine i -a pus piatra din capul unghiului,

Na čemu joj počivaju temelji? Tko joj postavi kamen ugaoni

atunci cînd stelele dimineţii izbucneau în cîntări de bucurie, şi cînd toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie?

dok su klicale zvijezde jutarnje i Božji uzvikivali dvorjani?

Cine a închis marea cu porţi, cînd s'a aruncat din pîntecele mamei ei?

Tko li zatvori more vratnicama kad je navrlo iz krila majčina;

Cînd i-am făcut haina din nori, şi scutece din întunerec;

kad ga oblakom k'o haljom odjenuh i k'o pelenam' ovih maglom gustom;

cînd i-am pus hotar, şi cînd i-am pus zăvoare şi porţi;

kad sam njegovu odredio među, vrata stavio sa prijevornicama?

cînd am zis: ,Pînă aici să vii, să nu treci mai departe; aici să ţi se oprească mîndria valurilor tale?`

Dotle, ne dalje, rekao sam njemu, tu nek' se lomi ponos tvog valovlja!

De cînd eşti, ai poruncit tu dimineţei? Ai arătat zorilor locul lor,

Zar si ikad zapovjedio jutru, zar si kazao zori mjesto njeno,

ca să apuce capetele pămîntului, şi să scuture pe cei răi de pe el?

da poduhvati zemlju za rubove i da iz nje sve bezbožnike strese;

Ca pămîntul să se schimbe ca lutul pe care se pune o pecete, şi toate lucrurile să se arate îmbrăcate ca în haina lor adevărată?

da je pretvori u glinu pečatnu i oboji je k'o kakvu haljinu.

Pentruca cei răi să fie lipsiţi de luminalor, şi braţul care se ridică să fie zdrobit?

Ona uzima svjetlost zlikovcima i pesnicu im lomi uzdignutu.

Ai pătruns tu pînă la izvoarele mării? Sau te-ai plimbat tu prin fundurile adîncului?

Zar si ti prodro do izvora morskih, po dnu bezdana zar si kad hodio?

Ţi s'au deschis porţile morţii? Sau ai văzut tu porţile umbrei morţii?

Zar su ti vrata smrti pokazali; vidje li dveri kraja mrtvih sjena?

Ai cuprins tu cu privirea întinderea pămîntului? Vorbeşte, dacă ştii toate aceste lucruri.

Zar si prostranstvo zemlje uočio? Govori, ako ti je znano sve to.

Unde este drumul care duce la locaşul luminii? Şi întunerecul unde îşi are locuinţa?

Koji putovi u dom svjetla vode, na kojem mjestu prebivaju tmine,

Poţi să le urmăreşti pînă la hotarul lor, şi să cunoşti cărările locuinţei lor?

da ih odvedeš u njine krajeve, da im put k stanu njihovu pokažeš?

Ştii, căci atunci erai născut, şi numărul zilelor tale este mare!

Ti znadeš to, tÓa davno ti se rodi, tvojih dana broj veoma je velik!

Ai ajuns tu pînă la cămările zăpezii? Ai văzut tu cămările grindinei,

Zar si stigao do riznica snijega i zar si tuče spremišta vidio

pe cari le păstrez pentru vremurile de strîmtoare, pentru zilele de război şi de bătălie?

što ih pričuvah za dane nevolje, za vrijeme boja krvava i rata?

Pe ce cale se împarte lumina? Şi pe ce cale se împrăştie vîntul de răsărit pe pămînt?

Kojim li se putem dijeli munja kada iskre po svoj zemlji prosipa?

Cine a deschis un loc de scurgere ploii, şi a însemnat drumul fulgerului şi al tunetului,

Tko li je jaz iskopao povodnju, tko prokrčio pute grmljavini

pentru ca să cadă ploaia pe un pămînt fără locuitori, pe un pustiu unde nu sînt oameni;

da bi daždjelo na kraj nenastanjen, na pustinju gdje žive duše nema,

pentru ca să adape locurile pustii şi uscate, şi ca să facă să încolţească şi să răsară iarba?

da bi neplodnu napojio pustoš, da bi u stepi trava izniknula?

Are ploaia tată? Cine dă naştere picăturilor de rouă?

Ima li kiša svoga roditelja? Tko je taj koji kapi rose rađa?

Din al cui sîn iese ghiaţa, şi cine naşte promoroaca cerului,

Iz čijeg li mraz izlazi krila, tko slanu stvara što s nebesa pada?

ca apele să se îngroaşe ca o piatră, şi faţa adîncului să se întărească?

Kako čvrsnu vode poput kamena i led se hvata površja bezdana?

Poţi să înozi tu legăturile Găinuşei, sau să deslegi frînghiile Orionului?

Možeš li lancem vezati Vlašiće i razdriješiti spone Orionu,

Tu faci să iasă la vremea lor semnele zodiacului, şi tu cîrmuieşti Ursul mare cu puii lui?

u pravo vrijeme izvesti Danicu, vodit' Medvjeda s njegovim mladima?

Cunoşti tu legile cerului? Sau tu îi orînduieşti stăpînirea pe pămînt?

Zar poznaješ ti zakone nebeske pa da njima moć na zemlji dodijeliš?

Îţi înalţi tu glasul pînă la nori, ca să chemi să te acopere rîuri de ape?

Zar doviknuti možeš oblacima pa da pljuskovi tebe poslušaju?

Poţi tu să arunci fulgerile, ca să plece? Îţi zic ele: ,Iată-ne?`

Zar na zapovijed tvoju munje lijeću i tebi zar se odazivlju: 'Evo nas'?

Cine a pus înţelepciunea în negura norilor, sau cine a dat pricepere întocmirii văzduhului?

Tko je mudrost darovao ibisu, tko li je pamet ulio u pijetla?

Cine poate să numere norii cu înţelepciune, şi să verse burdufurile cerurilor,

Tko to mudro prebrojava oblake i tko nebeske izlijeva mjehove

pentruca să înceapă pulberea să facă noroi, şi bulgării de pămînt să se lipească împreună?

dok se zemlja u tijesto ne zgusne i dok se grude njezine ne slijepe?

Tu izgoneşti prada pentru leoaică, şi tu potoleşti foamea puilor de lei,

Zar ćeš ti plijen uloviti lavici ili ćeš glad utažit' lavićima

cînd stau ghemuiţi în vizuina lor, cînd stau la pîndă în culcuşul lor?

na leglu svojem dok gladni čekaju i vrebaju na žrtvu iz zaklona?

Cine pregăteşte corbului hrana, cînd puii lui strigă spre Dumnezeu, cînd umblă rătăciţi şi flămînzi?

Tko hranu gavranovima pribavlja kad Bogu ptići njegovi cijuču i naokolo oblijeću bez hrane?