Job 36

Elihu a urmat şi a zis:

Elihu nastavi i reče:

,,Aşteaptă puţin, şi voi urma, căci mai am încă de vorbit pentru Dumnezeu.

"Strpi se malo, pa ću te poučit', jer još nisam sve rekao za Boga.

Îmi voi lua temeiurile de departe, şi voi dovedi dreptatea Ziditorului meu.

Izdaleka ću svoje iznijet' znanje da Stvoritelja svojega opravdam.

Fii încredinţat, cuvîntările mele nu sînt minciuni, ci ai a face cu un om cu simţăminte curate.

Zaista, za laž ne znaju mi riječi, uza te je čovjek znanjem savršen.

Dumnezeu este puternic, dar nu leapădă pe nimeni; şi este puternic prin tăria priceperii Lui.

Gle, Bog je silan, ali ne prezire, silan je snagom razuma svojega.

El nu lasă pe cel rău să trăiască, şi face dreptate celui nenorocit.

Opakome on živjeti ne daje, nevoljnicima pravicu pribavlja.

Nu-Şi întoarce ochii de asupra celor fără prihană, şi -i pune pe scaunul de domnie cu împăraţii, îi aşează pentru totdeauna ca să domnească.

S pravednika on očiju ne skida, na prijestolje ih diže uz kraljeve da bi dovijeka bili uzvišeni.

Se întîmplă să cadă în lanţuri, şi să fie prinşi în legăturile nenorocirii?

Ako su negvam' oni okovani i užetima nevolje sputani,

Le pune înainte faptele lor, fărădelegile lor, mîndria lor.

djela njihova on im napominje, kazuje im grijeh njine oholosti.

Îi înştiinţează ca să se îndrepte, îi îndeamnă să se întoarcă dela nelegiuire.

Tad im otvara uho k opomeni i poziva ih da se zla okane.

Dacă ascultă şi se supun, îşi sfîrşesc zilele în fericire, şi anii în bucurie.

Poslušaju li te mu se pokore, dani im završavaju u sreći, u užicima godine njihove.

Dacă n'ascultă, pier ucişi de sabie, mor în orbirea lor.

Ne slušaju li, od koplja umiru, zaglave, sami ne znajući kako.

Nelegiuiţii se mînie, nu strigă către Dumnezeu cînd îi înlănţuie;

A srca opaka mržnju njeguju, ne ištu pomoć kad ih on okuje;

îşi pierd viaţa în tinereţă, mor ca cei desfrînaţi.

u cvatu svoga dječaštva umiru i venu poput hramskih milosnika.

Dar Dumnezeu scapă pe cel nenorocit prin nenorocirea lui, şi prin suferinţă îl înştiinţează.

Nevoljnog on bijedom njegovom spasava i u nesreći otvara mu oči:

Şi pe tine te va scoate din strîmtoare, ca să te pună la loc larg, în slobozenie deplină, şi masa ta va fi încărcată cu bucate gustoase.

izbavit će te iz ždrijela tjeskobe k prostranstvima bezgraničnim izvesti, k prepunu stolu mesa pretiloga.

Dar dacă-ţi aperi pricina ca un nelegiuit, pedeapsa este nedeslipită de pricina ta.

Ako sudio nisi opakima, ako si pravo krnjio siroti,

Supărarea să nu te împingă la batjocură, şi mărimea preţului răscumpărării să nu te ducă în rătăcire!

nek' te obilje odsad ne zavede i nek' te dar prebogat ne iskvari.

Oare ar ajunge strigătele tale să te scoată din necaz, şi chiar toate puterile pe cari le-ai putea desfăşura?

Nek' ti je gavan k'o čovjek bez zlata, a čovjek jake ruke poput slaba.

Nu suspina după noapte, care ia popoarele din locul lor.

Ne goni one koji su ti tuđi da rodbinu na njino mjesto staviš.

Fereşte-te să faci rău, căci suferinţa te îndeamnă la rău.

Pazi se da u nepravdu ne skreneš, jer zbog nje snađe tebe iskušenje.

Dumnezeu este mare în puterea Lui; cine ar putea să înveţe pe alţii ca El?

Gle, uzvišen je Bog u svojoj snazi! Zar učitelja ima poput njega?

Cine Îi cere socoteală de căile Lui, şi cine îndrăzneşte să -I spună: ,,Faci rău?``

Tko je njemu put njegov odredio? Tko će mu reći: 'Radio si krivo'?

Nu uita să lauzi faptele Lui, pe cari toţi oamenii trebuie să le mărească!

Spomeni se veličati mu djelo što ga pjesmama ljudi opjevaše.

Orice om le priveşte, fiecare muritor le vede de departe.

S udivljenjem svijet čitav ga promatra, divi se čovjek, pa ma izdaleka.

Iată ce mare e Dumnezeu! Dar noi nu -L putem pricepe, numărul anilor Lui nimeni nu l -a pătruns.

Veći je Bog no što pojmit' možemo, nedokučiv je broj ljeta njegovih!

Căci El trage la El picăturile de apă, le preface în abur şi dă ploaia,

U visini on skuplja kapi vode te dažd u paru i maglu pretvara.

pe care norii o strecoară, şi o picură peste mulţimea oamenilor.

Pljuskovi tada pljušte iz oblaka, po mnoštvu ljudskom dažde obilato.

Şi cine poate pricepe ruperea norului, şi bubuitul cortului Său?

Tko li će shvatit' širenje oblaka, tutnjavu strašnu njegovih šatora?

Iată, El Îşi întinde lumina în jurul Lui, şi acoperă adîncimile mării.

Gle, on nad sobom razastire svjetlost i dno morsko on vodama pokriva.

Prin aceste mijloace, El judecă popoarele, şi dă belşug de hrană.

Pomoću njih on podiže narode, u izobilju hranom ih dariva.

Ia fulgerul în mînă, şi -l aruncă asupra protivnicilor Lui.

On munju drži objema rukama i kazuje joj kamo će zgoditi.

Dă de veste că e de faţă printr'unbubuit, şi pînă şi turmele Îi simt apropierea.

Glasom gromovnim sebe navješćuje, stiže s gnjevom da zgromi opačinu.