Psalms 55

Dá ouvidos, ó Deus, à minha oração, e não te escondas da minha súplica.
(Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat pe instrumente cu coarde. O cîntare a lui David.) Ia aminte, Dumnezeule, la rugăciunea mea, şi nu Te ascunde de cererile mele!
Atende-me, e ouve-me; agitado estou, e ando perplexo,
Ascultă-mă, şi răspunde-mi! Rătăcesc încoace şi încolo, şi mă frămînt,
por causa do clamor do inimigo e da opressão do ímpio; pois lançam sobre mim iniquidade, e com furor me perseguem.
din pricina zarvei vrăjmaşului şi din pricina apăsării celui rău. Căci ei aruncă nenorocirea peste mine, şi mă urmăresc cu mînie.
O meu coração confrange-se dentro de mim, e terrores de morte sobre mim caíram.
Îmi tremură inima în mine, şi mă cuprinde spaima morţii,
Temor e tremor me sobrevêm, e o horror me envolveu.
mă apucă frica şi groaza, şi mă iau fiorii.
Pelo que eu disse: Ah! Quem me dera asas como de pomba! Então voaria, e encontraria descanso.
Eu zic: ,,O, dacă aş avea aripile porumbelului, aş sbura, şi aş găsi undeva odihnă!``
Eis que eu fugiria para longe, e pernoitaria no deserto.
Da, aş fugi departe de tot, şi m'aş duce să locuiesc în pustie. -(Oprire).
Apressar-me-ia a abrigar-me da fúria do vento e da tempestade.
Aş fugi în grabă la un adăpost de vîntul acesta năpraznic şi de furtuna aceasta.
Destrói, Senhor, confunde as suas línguas, pois vejo violência e contenda na cidade.
Nimiceşte -i, Doamne, împarte-le limbile, căci în cetate văd silă şi certuri;
Dia e noite andam ao redor dela, sobre os seus muros; também iniquidade e malícia estão no meio dela.
zi şi noapte ei îi dau ocol pe ziduri: nelegiuirea şi răutatea sînt în sînul ei;
Há destruição lá dentro; opressão e fraude não se apartam das suas ruas.
răutatea este în mijlocul ei, şi vicleşugul şi înşelătoria nu lipsesc din pieţele ei.
Pois não é um inimigo que me afronta, então eu poderia suportá-lo; nem é um adversário que se exalta contra mim, porque dele poderia esconder-me;
Nu un vrăjmaş mă batjocoreşte, căci aş suferi: nu protivnicul meu se ridică împotriva mea, căci m'aş ascunde dinaintea lui.
mas és tu, homem meu igual, meu companheiro e meu amigo íntimo.
Ci tu, pe care te socoteam una cu mine, tu, frate de cruce şi prieten cu mine!
Conservávamos juntos tranquilamente, e em companhia andávamos na casa de Deus.
Noi, cari trăiam împreună într'o plăcută prietenie, şi ne duceam împreună cu mulţimea în Casa lui Dumnezeu!
A morte os assalte, e vivos desçam à cova; porque há maldade na sua morada, no seu próprio íntimo.
Să vină moartea peste ei, şi să se pogoare de vii în locuinţa morţilor! Căci răutatea este în locuinţa lor, în inima lor.
Mas eu invocarei a Deus, e o Senhor me salvará.
Dar eu strig către Dumnezeu, şi Domnul mă va scăpa.
De tarde, de manhã e ao meio-dia me queixarei e me lamentarei; e ele ouvirá a minha voz.
Seara, dimineaţa, şi la amiază, oftez şi gem, şi El va auzi glasul meu.
Livrará em paz a minha vida, de modo que ninguém se aproxime de mim; pois há muitos que contendem contra mim.
Mă va scăpa din lupta care se dă împotriva mea, şi-mi va aduce pacea, căci mulţi mai sînt împotriva mea!
Deus ouvirá; e lhes responderá aquele que está entronizado desde a antiguidade; porque não há neles nenhuma mudança, e tampouco temem a Deus.
Dumnezeu va auzi, şi -i va smeri, El, care, din vecinicie, stă pe scaunul Lui de domnie. -(Oprire). Căci în ei nu este nicio nădejde de schimbare, şi nu se tem de Dumnezeu.
Aquele meu companheiro estendeu a sua mão contra os que tinham paz com ele; violou o seu pacto.
Ei pun mîna pe cei ce trăiau în pace cu ei, şi îşi calcă legămîntul.
A sua fala era macia como manteiga, mas no seu coração havia guerra; as suas palavras eram mais brandas do que o azeite, todavia eram espadas desembainhadas.
Gura lor este dulce ca smîntîna, dar în inimă poartă războiul: cuvintele lor sînt mai alunecoase decît untdelemnul, dar cînd ies ele din gură, sînt nişte săbii.
Lança o teu fardo sobre o Senhor, e ele te susterá; nunca permitirá que o justo seja abalado.
Încredinţează-ţi soarta în mîna Domnului, şi El te va sprijini. El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit.
Mas tu, ó Deus, os farás descer ao poço da perdição; homens de sangue e de traição não viverão metade dos seus dias; mas eu em ti confiarei.
Şi Tu, Dumnezeule, îi vei pogorî în fundul gropii. Oamenii setoşi de sînge şi de înşelăciune, nu vor ajunge nici jumătate din zilele lor. Eu însă mă încred în Tine!