Job 37

Ja, derover skælver mit Hjerte, bævende skifter det Sted!

La auzul acestor lucruri îmi tremură inima de tot, şi sare din locul ei.

Lyt dog til hans bragende Røst, til Drønet, der går fra hans Mund!

Ascultaţi, ascultaţi trăsnetul tunetului Său, bubuitul care iese din gura Lui!

Han slipper det løs under hele Himlen, sit Lys til Jordens Ender;

Îl rostogoleşte pe toată întinderea cerurilor, şi fulgerul Lui luminează pînă la marginile pămîntului.

efter det brøler hans Røst, med Højhed brager hans Torden; han sparer ikke på Lyn, imedens hans Stemme høres.

Apoi se aude un bubuit, tună cu glasul Lui măreţ; şi nu mai opreşte fulgerul, de îndată ce răsună glasul Lui.

Underfuldt lyder Guds Tordenrøst, han øver Vælde, vi fatter det ej.

Dumnezeu tună cu glasul Lui în chip minunat; face lucruri mari pe cari noi nu le înţelegem.

Thi han siger til Sneen: "Fald ned på Jorden!" til Byger og Regnskyl: "Bliv stærke!"

El zice zăpezii: ,Cazi pe pămînt!` Zice acelaş lucru ploii, chiar şi celor mai puternice ploi.

For alle Mennesker sætter han Segl, at de dødelige alle må kende hans Gerning.

Pecetluieşte mîna tuturor oamenilor, pentruca toţi să se recunoască de făpturi ale Lui.

De vilde Dyr søger Ly og holder sig i deres Huler:

Fiara sălbatică se trage într'o peşteră, şi se culcă în vizuina ei.

Fra Kammeret kommer der Storm, fra Nordens Stjerner Kulde.

Vijelia vine dela miazăzi, şi frigul, din vînturile dela miazănoapte.

Ved Guds Ånde bliver der Is, Vandfladen lægges i Fængsel.

Dumnezeu, prin suflarea Lui, face ghiaţa, şi micşorează locul apelor mari.

Så fylder han Skyen med Væde, Skylaget spreder hans Lys;

Încarcă norii cu aburi, şi -i risipeşte schinteietori;

det farer hid og did og bugter sig efter hans Tanke og udfører alt, hvad han byder, på hele den vide Jord,

mişcarea lor se îndreaptă după planurile Lui, pentru împlinirea a tot ce le porunceşte El pe faţa pămîntului locuit.

hvad enten han slynger det ud som Svøbe, eller han sender det for at velsigne.

Îi face să pară ca o nuia cu care loveşte pămîntul, sau ca un semn al dragostei Lui.

Job du må lytte hertil, træd frem og mærk dig Guds Underværker!

Iov, ia aminte la aceste lucruri! Priveşte liniştit minunile lui Dumnezeu!

Fatter du, hvorledes Gud kan magte dem og lade Lys stråle frem fra sin Sky?

Ştii cum cîrmuieşte Dumnezeu norii, şi cum face să strălucească din ei fulgerul Său?

Fatter du Skyernes Svæven, den Alvises Underværker?

Înţelegi tu plutirea norilor, minunile Aceluia a cărui ştiinţă este desăvîrşită?

Du, hvis Klæder ophedes, når Jorden døser ved Søndenvind?

Ştii pentruce ţi se încălzesc veşmintele, cînd se odihneşte pămîntul de vîntul de miazăzi?

Hvælver du Himlen sammen med ham, fast som det støbte Spejl?

Poţi tu să întinzi cerurile ca El, tari ca o oglindă turnată?

Lær mig, hvad vi skal sige ham! Intet kan vi få frem for Mørke.

Arată-ne ce trebuie să -I spunem. Căci sîntem prea neştiutori ca să -I putem vorbi.

Meldes det ham, at jeg taler? Siger en Mand, at han er fra Samling?

Cine -I va da de veste că Îi voi vorbi? Dar care este omul care-şi doreşte pierderea?

Og nu: Man ser ej Lyset, skygget af mørke Skyer, men et Vejr farer hen og renser Himlen,

Acum, fireşte, nu putem vedea lumina soarelui care străluceşte în dosul norilor, dar va trece un vînt şi -l va curăţi;

fra Norden kommer en Lysning. Over Gud er der frygtelig Højhed,

dela miază-noapte ne vine aurora, şi ce înfricoşată este măreţia care înconjoară pe Dumnezeu!

og den Almægtige finder vi ikke. Almægtig og rig på Retfærd bøjer han ikke Retten;

Pe Cel Atotputernic nu -L putem ajunge, căci este mare în tărie, dar dreptul şi dreptatea deplină El nu le frînge.

derfor frygter Mennesker ham, men af selv kloge ænser han ingen.

De aceea oamenii trebuie să se teamă de El; El nu-Şi îndreaptă privirile spre cei ce se cred înţelepţi.``