Proverbs 2

2:1

يَا ابْنِي، إِنْ قَبِلْتَ كَلاَمِي وَخَبَّأْتَ وَصَايَايَ عِنْدَكَ،

Fiule, dacă vei primi cuvintele mele, dacă vei păstra cu tine învăţăturile mele,

2:2

حَتَّى تُمِيلَ أُذْنَكَ إِلَى الْحِكْمَةِ، وَتُعَطِّفَ قَلْبَكَ عَلَى الْفَهْمِ،

dacă vei lua aminte la înţelepciune, şi dacă-ţi vei pleca inima la pricepere;

2:3

إِنْ دَعَوْتَ الْمَعْرِفَةَ، وَرَفَعْتَ صَوْتَكَ إِلَى الْفَهْمِ،

dacă vei cere înţelepciune, şi dacă te vei ruga pentru pricepere,

2:4

إِنْ طَلَبْتَهَا كَالْفِضَّةِ، وَبَحَثْتَ عَنْهَا كَالْكُنُوزِ،

dacă o vei căuta ca argintul, şi vei umbla după ea ca după o comoară,

2:5

فَحِينَئِذٍ تَفْهَمُ مَخَافَةَ الرَّبِّ، وَتَجِدُ مَعْرِفَةَ اللهِ.

atunci vei înţelege frica de Domnul, şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu.

2:6

لأَنَّ الرَّبَّ يُعْطِي حِكْمَةً. مِنْ فَمِهِ الْمَعْرِفَةُ وَالْفَهْمُ.

Căci Domnul dă înţelepciune; din gura Lui iese cunoştinţă şi pricepere.

2:7

يَذْخَرُ مَعُونَةً لِلْمُسْتَقِيمِينَ. هُوَ مِجَنٌّ لِلسَّالِكِينَ بِالْكَمَالِ،

El dă izbîndă celor fără prihană, dă un scut celor ce umblă în nevinovăţie.

2:8

لِنَصْرِ مَسَالِكِ الْحَقِّ وَحِفْظِ طَرِيقِ أَتْقِيَائِهِ.

Ocroteşte cărările neprihănirii, şi păzeşte calea credincioşilor Lui.

2:9

حِينَئِذٍ تَفْهَمُ الْعَدْلَ وَالْحَقَّ وَالاسْتِقَامَةَ، كُلَّ سَبِيل صَالِحٍ.

Atunci vei înţelege dreptatea, judecata, nepărtinirea, toate căile cari duc la bine.

2:10

إِذَا دَخَلَتِ الْحِكْمَةُ قَلْبَكَ، وَلَذَّتِ الْمَعْرِفَةُ لِنَفْسِكَ،

Căci înţelepciunea va veni în inima ta, şi cunoştinţa va fi desfătarea sufletului tău;

2:11

فَالْعَقْلُ يَحْفَظُكَ، وَالْفَهْمُ يَنْصُرُكَ،

chibzuinţa va veghea asupra ta, priceperea te va păzi,

2:12

لإِنْقَاذِكَ مِنْ طَرِيقِ الشِّرِّيرِ، وَمِنَ الإِنْسَانِ الْمُتَكَلِّمِ بِالأَكَاذِيبِ،

ca să te scape de calea cea rea, de omul care ţine cuvîntări stricate;

2:13

التَّارِكِينَ سُبُلَ الاسْتِقَامَةِ لِلسُّلُوكِ فِي مَسَالِكِ الظُّلْمَةِ،

de ceice părăsesc cărările adevărate, ca să umble pe drumuri întunecoase;

2:14

الْفَرِحِينَ بِفَعْلِ السُّوءِ، الْمُبْتَهِجِينَ بِأَكَاذِيبِ الشَّرِّ،

cari se bucură să facă răul, şi îşi pun plăcerea în răutate,

2:15

الَّذِينَ طُرُقُهُمْ مُعْوَجَّةٌ، وَهُمْ مُلْتَوُونَ فِي سُبُلِهِمْ.

cari umblă pe cărări strîmbe, şi apucă pe drumuri sucite;

2:16

لإِنْقَاذِكَ مِنَ الْمَرْأَةِ الأَجْنَبِيَّةِ، مِنَ الْغَرِيبَةِ الْمُتَمَلِّقَةِ بِكَلاَمِهَا،

ca să te scape şi de nevasta altuia, de străina, care întrebuinţează vorbe ademenitoare,

2:17

التَّارِكَةِ أَلِيفَ صِبَاهَا، وَالنَّاسِيَةِ عَهْدَ إِلهِهَا.

care părăseşte pe bărbatul tinereţei ei, şi uită legămîntul Dumnezeului ei.

2:18

لأَنَّ بَيْتَهَا يَسُوخُ إِلَى الْمَوْتِ، وَسُبُلُهَا إِلَى الأَخِيلَةِ.

Căci casa ei pogoară la moarte, şi drumul ei duce la cei morţi:

2:19

كُلُّ مَنْ دَخَلَ إِلَيْهَا لاَ يَؤُوبُ، وَلاَ يَبْلُغُونَ سُبُلَ الْحَيَاةِ.

niciunul care se duce la ea nu se mai întoarce, şi nu mai găseşte cărările vieţii.

2:20

حَتَّى تَسْلُكَ فِي طَرِيقِ الصَّالِحِينَ وَتَحْفَظَ سُبُلَ الصِّدِّيقِينَ.

De aceea, tu să umbli pe calea oamenilor de bine, şi să ţii cărările celor neprihăniţi!

2:21

لأَنَّ الْمُسْتَقِيمِينَ يَسْكُنُونَ الأَرْضَ، وَالْكَامِلِينَ يَبْقَوْنَ فِيهَا.

Căci oamenii fără prihană vor locui ţara, şi oamenii neîntinaţi vor rămînea în ea;

2:22

أَمَّا الأَشْرَارُ فَيَنْقَرِضُونَ مِنَ الأَرْضِ، وَالْغَادِرُونَ يُسْتَأْصَلُونَ مِنْهَا.

dar cei răi vor fi nimiciţi din ţară, şi cei necredincioşi vor fi smulşi din ea.