Psalms 49

Для дириґетна хору. Синів Кореєвих. Псалом.

(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al fiilor lui Core.) Ascultaţi lucrul acesta, toate popoarele, luaţi aminte, toţi locuitorii lumii:

Слухайте це, всі народи, візьміть до ушей, усі мешканці всесвіту,

mici şi mari, bogaţi şi săraci!

і людські сини й сини мужів, разом багатий та вбогий,

Gura mea va vorbi cuvinte înţelepte, şi inima mea are gînduri pline de judecată.

мої уста казатимуть мудрість, думка ж серця мого розумність,

Eu îmi plec urechea la pildele care îmi sînt însuflate, îmi încep cîntarea în sunetul arfei.

нахилю своє ухо до приказки, розв'яжу свою загадку лірою!

Pentru ce să mă tem în zilele nenorocirii, cînd mă înconjoară nelegiuirea protivnicilor mei?

Чому маю боятись у день лихоліття, як стане круг мене неправда моїх ошуканців,

Ei se încred în avuţiile lor, şi se fălesc cu bogăţia lor cea mare.

які на багатство своє покладають надію, і своїми достатками хваляться?

Dar nu pot să se răscumpere unul pe altul, nici să dea lui Dumnezeu preţul răscumpărării.

Але жодна людина не викупить брата, не дасть його викупу Богові,

Răscumpărarea sufletului lor este aşa de scumpă, că nu se va face niciodată.

бо викуп їхніх душ дорогий, і не перестане навіки,

Nu vor trăi pe vecie, nu pot să nu vadă mormîntul.

щоб міг він ще жити навіки й не бачити гробу!

Da, îl vor vedea: căci înţelepţii mor, nebunul şi prostul deopotrivă pier, şi lasă altora avuţiile lor.

Та люди побачать, що мудрі вмирають так само, як гинуть невіглас та неук, і лишають для інших багатство своє...

Ei îşi închipuiesc că vecinice le vor fi casele, că locuinţele lor vor dăinui din veac în veac, ei, cari dau numele lor la ţări întregi.

Вони думають, ніби доми їхні навіки, місця їхнього замешкання з роду до роду, іменами своїми звуть землі,

Dar omul pus în cinste nu dăinuieşte, ci este ca dobitoacele cari se taie.

та не зостається в пошані людина, подібна худобі, що гине!

Iată ce soartă au ei, cei plini de atîta încredere, precum şi cei ce îi urmează, cărora le plac cuvintele lor. -

Така їхня дорога глупота для них, та за ними йдуть ті, хто кохає їхню думку. Села.

Sînt duşi ca o turmă în locuinţa morţilor, îi paşte moartea, şi în curînd oamenii fără prihană îi calcă în picioare: li se duce frumuseţa, şi locuinţa morţilor le este locaşul.

Вони зійдуть в шеол, і смерть їх пасе, немов вівці, а праведники запанують над ними від рання; подоба їхня знищиться, шеол буде мешканням для них...

Dar mie Dumnezeu îmi va scăpa sufletul din locuinţa morţilor, căci mă va lua supt ocrotirea Lui. -

Та визволить Бог мою душу із влади шеолу, бо Він мене візьме! Села.

Nu te teme cînd se îmbogăţeşte cineva, şi cînd i se înmulţesc vistieriile casei;

Не лякайся, коли багатіє людина, коли збільшується слава дому її,

căci nu ia nimic cu el cînd moare: vistieriile lui nu se pogoară după el.

бо, вмираючи, не забере вона всього, її слава не піде за нею!

Să se tot creadă omul fericit în viaţă, să se tot laude cu bucuriile pe cari şi le face,

Хоч вона свою душу за життя свого хвалить, і славлять тебе, як для себе ти чиниш добро,

căci tot în locuinţa părinţilor săi va merge, şi nu va mai vedea lumina niciodată.

вона прийде до роду батьків своїх, що світла вони не побачать навіки! Людина в пошані, але нерозумна, подібна худобі, що гине!

Omul pus în cinste, şi fără pricepere, este ca dobitoacele pe cari le tai.