Lamentations 5

ACUÉRDATE, oh JEHOVÁ, de lo que nos ha sucedido: Ve y mira nuestro oprobio.

,,Adu-Ţi aminte, Doamne, de ce ni s'a întîmplat! Uită-Te şi vezi-ne ocara!

Nuestra heredad se ha vuelto á extraños, Nuestras casas á forasteros.

Moştenirea noastră a trecut la nişte străini, casele noastre la cei din alte ţări!

Huérfanos somos sin padre, Nuestras madres como viudas.

Am rămas orfani, fără tată; mamele noastre sînt ca nişte văduve.

Nuestra agua bebemos por dinero; Nuestra leña por precio compramos.

Apa noastră o bem pe bani, şi lemnele noastre trebuie să le plătim.

Persecución padecemos sobre nuestra cerviz: Nos cansamos, y no hay para nosotros reposo.

Prigonitorii ne urmăresc cu îndîrjire, şi cînd obosim, nu ne dau odihnă.

Al Egipcio y al Asirio dimos la mano, para saciarnos de pan.

Am întins mîna spre Egipt, spre Asiria, ca să ne săturăm de pîne.

Nuestros padres pecaron, y son muertos; Y nosotros llevamos sus castigos.

Părinţii noştri, cari au păcătuit, nu mai sînt, iar noi le purtăm păcatele.

Siervos se enseñorearon de nosotros; No hubo quien de su mano nos librase.

Robii ne stăpînesc, şi nimeni nu ne izbăveşte din mînile lor.

Con peligro de nuestras vidas traíamos nuestro pan Delante del cuchillo del desierto.

Ne căutăm pînea cu primejdia vieţii noastre, căci ne ameninţă sabia în pustie.

Nuestra piel se ennegreció como un horno Á causa del ardor del hambre.

Ne arde pielea ca un cuptor, de frigurile foamei.

Violaron á las mujeres en Sión, Á las vírgenes en las ciudades de Judá.

Au necinstit pe femei în Sion, pe fecioare în cetăţile lui Iuda.

Á los príncipes colgaron por su mano; No respetaron el rostro de los viejos.

Mai marii noştri au fost spînzuraţi de mînile lor; Bătrînilor nu le -a dat nici o cinste

Llevaron los mozos á moler, Y los muchachos desfallecieron en la leña.

Tinerii au fost puşi să rîşnească, şi copiii cădeau supt poverile de lemn.

Los ancianos cesaron de la puerta, Los mancebos de sus canciones.

Bătrînii nu se mai duc la poartă, şi tinerii au încetat să mai cînte.

Cesó el gozo de nuestro corazón; Nuestro corro se tornó en luto.

S'a dus bucuria din inimile noastre, şi jalea a luat locul jocurilor noastre.

Cayó la corona de nuestra cabeza: ¡Ay ahora de nosotros! porque pecamos.

A căzut cununa de pe capul nostru! Vai de noi, căci am păcătuit!

Por esto fué entristecido nuestro corazón, Por esto se entenebrecieron nuestro ojos:

Dacă ne doare inima, dacă ni s'au întunecat ochii,

Por el monte de Sión que está asolado; Zorras andan en él.

este din pricină că muntele Sionului este pustiit, din pricină că se plimbă şacalii prin el.

Mas tú, JEHOVÁ, permanecerás para siempre: Tu trono de generación en generación.

Dar Tu, Doamne, împărăţeşti pe vecie; scaunul Tău de domnie dăinuieşte din neam în neam!

¿Por qué te olvidarás para siempre de nosotros, Y nos dejarás por largos días?

Pentruce să ne uiţi pe vecie, şi să ne părăseşti pentru multă vreme?

Vuélvenos, oh JEHOVÁ, á ti, y nos volveremos: Renueva nuestros días como al principio.

Întoarce-ne la Tine, Doamne, şi ne vom întoarce! Dă-ne iarăş zile ca cele de odinioară!

Porque repeliendo nos has desechado; Te has airado contra nosotros en gran manera.

Să ne fi lepădat Tu de tot oare, şi să Te fi mîniat Tu pe noi peste măsură de mult