Job 16

Iov a luat cuvîntul şi a zis:

Felele pedig Jób, és monda:

,,Astfel de lucruri am auzit eu des; voi toţi sînteţi nişte mîngîietori supărăcioşi.

Efféle dolgokat sokat hallottam. Nyomorult vigasztalók vagytok ti mindnyájan!

Cînd se vor sfîrşi aceste vorbe în vînt? Şi pentruce atîta supărare în răspunsurile tale?

Vége lesz-é már a szeles beszédeknek, avagy mi ingerel téged, hogy *így* felelsz?

Ca voi aş vorbi eu, de aţi fi în locul meu? V'aş copleşi cu vorbe, aş da din cap la voi,

Én is szólhatnék úgy mint ti, csak volna a ti lelketek az én lelkem helyén! Szavakat fonhatnék össze ellenetek; csóválhatnám miattatok a fejemet;

v'aş mîngîia cu gura, şi aş mişca din buze ca să vă uşurez durerea?

Erősíthetnélek titeket *csak* a szájammal és ajakim mozgása kevesbítené *fájdalmatokat.*

Dacă vorbesc, durerea nu mi s'alină, iar dacă tac, cu ce se micşorează?

Ha szólnék is, nem kevesbbednék a keserűségem; ha veszteglek is: micsoda távozik el tőlem?

Dar acum, vai! El m'a stors de puteri... Mi-ai pustiit toată casa!

Most pedig már fáraszt engemet. Elpusztítád egész házam népét.

M'ai apucat, ca pe un vinovat; dovadă slăbiciunea mea, care se ridică şi mă învinuie în faţă.

Hogy összenyomtál engem, ez bizonyság lett; felkelt ellenem az én ösztövérségem is, szemtől-szembe bizonyít ellenem.

Mă sfîşie şi mă urmăreşte în mînia Lui, scrîşneşte din dinţi împotriva mea, mă loveşte şi mă străpunge cu privirea Lui.

Haragja széttépett és üldöz engem. Fogait csikorgatta rám, ellenségemként villogtatja felém tekintetét.

Ei deschid gura să mă mănînce, mă ocărăsc şi mă bat peste obraji, se învierşunează cu toţii după mine.

Feltátották ellenem szájokat, gyalázatosan arczul csapdostak engem, összecsődültek ellenem.

Dumnezeu mă lasă la bunul plac al celor nelegiuiţi, şi mă aruncă în mînile celor răi.

Adott engem az Isten az álnoknak, és a gonoszok kezébe ejte engemet.

Eram liniştit, şi m'a scuturat, m'a apucat de ceafă şi m'a zdrobit, a tras asupra mea ca într'o ţintă.

Csendességben valék, de szétszaggata engem; nyakszirten ragadott és szétzúzott engem, czéltáblává tűzött ki magának.

Săgeţile Lui mă înconjură de toate părţile; îmi străpunge rărunchii fără milă, îmi varsă fierea pe pămînt,

Körülvettek az ő íjászai; veséimet meghasítja és nem kimél; epémet a földre kiontja.

mă frînge bucăţi, bucăţi, se aruncă asupra mea ca un războinic.

Rést rés után tör rajtam, és rám rohan, mint valami hős.

Mi-am cusut un sac pe piele, şi mi-am prăvălit capul în ţărînă.

Zsák-ruhát varrék az én *fekélyes* bőrömre, és a porba fúrtam be az én szarvamat.

Plînsul mi -a înroşit faţa; şi umbra morţii este pe pleoapele mele.

Orczám a sírástól kivörösödött, szempilláimra a halál árnyéka *szállt;*

Totuş n'am făcut nicio nelegiuire, şi rugăciunea mea totdeauna a fost curată.

Noha erőszakosság nem tapad kezemhez, és az én imádságom tiszta.

Pămîntule, nu-mi acoperi sîngele, şi vaietele mele să n'aibă margine!

Oh föld, az én véremet el ne takard, és ne legyen hely az én kiáltásom számára!

Chiar acum, martorul meu este în cer, apărătorul meu este în locurile înalte.

Még most is ímé az égben van az én bizonyságom, és az én tanuim a magasságban!

Prietenii mei rîd de mine, dar eu mă rog lui Dumnezeu cu lacrămi,

Csúfolóim a saját barátaim, azért az Istenhez sír fel az én szemem,

să facă dreptate omului înaintea lui Dumnezeu, şi fiului omului împotriva prietenilor lui.

Hogy ítélje meg az embernek Istennel, és az ember fiának az ő felebarátjával való dolgát.

Căci numărul anilor mei se apropie de sfîrşit, şi mă voi duce pe o cărare de unde nu mă voi mai întoarce.

Mert a kiszabott esztendők letelnek, és én útra kelek és nem térek vissza. * (Job 16:23) Lelkem meghanyatlott, napjaim elfogynak, vár rám a sír. *