Job 16

Iov a luat cuvîntul şi a zis:

A odpovídaje Job, řekl:

,,Astfel de lucruri am auzit eu des; voi toţi sînteţi nişte mîngîietori supărăcioşi.

Slyšel jsem již podobných věcí mnoho; všickni vy nepříjemní jste těšitelé.

Cînd se vor sfîrşi aceste vorbe în vînt? Şi pentruce atîta supărare în răspunsurile tale?

Bude-liž kdy konec slovům povětrným? Aneb co tě popouzí, že tak mluvíš?

Ca voi aş vorbi eu, de aţi fi în locul meu? V'aş copleşi cu vorbe, aş da din cap la voi,

Zdaliž bych já tak mluviti mohl, jako vy, kdybyste byli na místě mém? Shromažďoval-li bych proti vám slova, aneb potřásal na vás hlavou svou?

v'aş mîngîia cu gura, şi aş mişca din buze ca să vă uşurez durerea?

Nýbrž posiloval bych vás ústy svými, a otvírání rtů mých krotilo by bolest.

Dacă vorbesc, durerea nu mi s'alină, iar dacă tac, cu ce se micşorează?

Buď že mluvím, neumenšuje se bolesti mé, buď že tak nechám, neodchází ode mne.

Dar acum, vai! El m'a stors de puteri... Mi-ai pustiit toată casa!

Ale ustavičně zemdlívá mne; nebo jsi mne, ó Bože, zbavil všeho shromáždění mého.

M'ai apucat, ca pe un vinovat; dovadă slăbiciunea mea, care se ridică şi mă învinuie în faţă.

A vrásky jsi mi zdělal; což mám za svědka, ano patrná na mně hubenost má na tváři mé to osvědčuje.

Mă sfîşie şi mă urmăreşte în mînia Lui, scrîşneşte din dinţi împotriva mea, mă loveşte şi mă străpunge cu privirea Lui.

Prchlivost jeho zachvátila mne, a vzal mne v nenávist, škřipě na mne zuby svými; jako nepřítel můj zaostřil oči své na mne.

Ei deschid gura să mă mănînce, mă ocărăsc şi mă bat peste obraji, se învierşunează cu toţii după mine.

Rozedřeli na mne ústa svá, potupně mne poličkujíce, proti mně se shromáždivše.

Dumnezeu mă lasă la bunul plac al celor nelegiuiţi, şi mă aruncă în mînile celor răi.

Vydal mne Bůh silný nešlechetníku, a v ruce bezbožných uvedl mne.

Eram liniştit, şi m'a scuturat, m'a apucat de ceafă şi m'a zdrobit, a tras asupra mea ca într'o ţintă.

Pokoje jsem užíval, však potřel mne, a uchopiv mne za šíji mou, roztříštil mne, a vystavil mne sobě za cíl.

Săgeţile Lui mă înconjură de toate părţile; îmi străpunge rărunchii fără milă, îmi varsă fierea pe pămînt,

Obklíčili mne střelci jeho, rozťal ledví má beze vší lítosti, a vylil na zem žluč mou.

mă frînge bucăţi, bucăţi, se aruncă asupra mea ca un războinic.

Ranil mne ranou na ránu, outok učinil na mne jako silný.

Mi-am cusut un sac pe piele, şi mi-am prăvălit capul în ţărînă.

Žíni jsem ušil na zjízvenou kůži svou, a zohavil jsem v prachu sílu svou.

Plînsul mi -a înroşit faţa; şi umbra morţii este pe pleoapele mele.

Tvář má oduřavěla od pláče, a na víčkách mých stín smrti jest.

Totuş n'am făcut nicio nelegiuire, şi rugăciunea mea totdeauna a fost curată.

Ne pro nějaké bezpraví v rukou mých; nebo i modlitba má čistá jest.

Pămîntule, nu-mi acoperi sîngele, şi vaietele mele să n'aibă margine!

Ó země, nepřikrývej krve mé, a nechť nemá místa volání mé.

Chiar acum, martorul meu este în cer, apărătorul meu este în locurile înalte.

Aj, nyní jestiť i v nebesích svědek můj, svědek můj, pravím, jest na výsostech.

Prietenii mei rîd de mine, dar eu mă rog lui Dumnezeu cu lacrămi,

Ó mudráci moji, přátelé moji, k Bohuť slzí oko mé.

să facă dreptate omului înaintea lui Dumnezeu, şi fiului omului împotriva prietenilor lui.

Ó by lze bylo muži v hádku s ním se vydati, jako synu člověka s přítelem svým.

Căci numărul anilor mei se apropie de sfîrşit, şi mă voi duce pe o cărare de unde nu mă voi mai întoarce.

Nebo léta mně odečtená přicházejí, a cestou, kterouž se zase nenavrátím, již se beru.