Job 15

Elifaz din Teman a luat cuvîntul, şi a zis:

Tedy odpovídaje Elifaz Temanský, řekl:

,,Se cade să dea înţeleptul ca răspuns înţelepciune deşartă? Sau să-şi umfle pieptul cu vînt de răsărit?

Zdali moudrý vynášeti má umění povětrné, aneb naplňovati východním větrem břicho své,

Să se apere prin cuvinte cari n'ajută la nimic, şi prin cuvîntări cari nu slujesc la nimic?

Hádaje se slovy neprospěšnými, aneb řečmi neužitečnými?

Tu nimiceşti chiar şi frica de Dumnezeu, nimiceşti orice simţire de evlavie faţă de Dumnezeu.

Anobrž vyprazdňuješ i bázeň Boží, a modliteb k Bohu činiti se zbraňuješ.

Nelegiuirea ta îţi cîrmuieşte gura, şi împrumuţi vorbirea oamenilor vicleni.

Osvědčujíť zajisté nepravost tvou ústa tvá, ač jsi koli sobě zvolil jazyk chytrých.

Nu eu, ci gura ta te osîndeşte, buzele tale mărturisesc împotriva ta.

Potupují tě ústa tvá, a ne já, a rtové tvoji svědčí proti tobě.

Tu eşti omul care s'a născut întîi? Te-ai născut tu înaintea dealurilor?

Zdaliž ty nejprv z lidí zplozen jsi, aneb prvé než pahrbkové sformován?

Ai fost tu la sfaturile lui Dumnezeu; şi ai sorbit din ele înţelepciune pentru tine?

Zdaliž jsi tajemství Boží slyšel, že u sebe zavíráš moudrost?

Ce ştii tu şi să nu ştim şi noi? Ce cunoştinţă ai tu pe care să n'o avem şi noi?

Co víš, čehož bychom nevěděli? Čemu rozumíš, aby toho při nás nebylo?

Între noi sînt peri albi, bătrîni, oameni mai înziliţi decît tatăl tău.

I šedivýť i stařec mezi námi jest, ano i starší věkem než otec tvůj.

Puţin lucru sînt mîngîierile lui Dumnezeu pentru tine, şi cuvintele cari-ţi vorbesc atît de blînd?...

Zdali malá jsou tobě potěšování Boha silného, čili něco je zastěňuje tobě?

Încotro te trage inima, şi ce înseamnă această privire ţintă a ochilor tăi?

Tak-liž tě jalo srdce tvé, a tak-liž blíkají oči tvé,

Ce! împotriva lui Dumnezeu îţi îndrepţi tu mînia, şi-ţi ies din gură cuvinte ca acestea?

Že smíš odpovídati Bohu silnému tak pyšně, a vypouštěti z úst svých ty řeči?

,Ce este omul, ca să fie curat? Şi poate cel născut din femeie să fie fără prihană?

Nebo což jest člověk, aby se mohl očistiti, aneb spravedliv býti narozený z ženy?

Dacă n'are încredere Dumnezeu nici în sfinţii Săi, dacă nici cerurile nu sînt curate înaintea Lui,

An při svatých jeho není dokonalosti, a nebesa nejsou čistá před očima jeho,

cu cît mai puţin fiinţa urîcioasă şi stricată-omul, care bea nelegiuirea ca apa!

Nadto ohavný a neužitečný člověk, kterýž pije nepravost jako vodu.

Vreau să te învăţ, ascultă-mă! Voi istorisi ce am văzut,

Já oznámím tobě, poslyš mne; to zajisté, což jsem viděl, vypravovati budu,

ce au arătat înţelepţii, ce au descoperit ei, auzind dela părinţii lor,

Což moudří vynesli a nezatajili, slýchavše od předků svých.

cărora singuri li se dăduse ţara, şi printre cari nici un străin nu venise încă.

Jimž samým dána byla země, aniž přejíti mohl cizí prostředkem jejich.

,Omul cel rău îşi duce în nelinişte toate zilele vieţii, toţi anii de cari are parte cel nelegiuit.

Po všecky své dny bezbožný sám se bolestí trápí, po všecka, pravím léta, skrytá před ukrutníkem.

Ţipete de spaimă răsună la urechile lui: În mijlocul fericirii lui, pustiitorul se va arunca asupra lui.

Zvuk strachu jest v uších jeho, že i v čas pokoje zhoubce připadne na něj.

El nu trage nădejde să scape de întunerec, vede sabia care -l ameninţă;

Nevěří, by se měl navrátiti z temností, ustavičně očekávaje na sebe meče.

aleargă încoace şi încolo să caute pîne, ştie că -l aşteaptă ziua întunerecului.

Bývá i tulákem, chleba hledaje, kde by byl, cítě, že pro něj nastrojen jest den temností.

Necazul şi neliniştea îl înspăimîntă, şi se aruncă asupra lui ca un împărat gata de luptă.

Děsí jej nátisk a ssoužení, kteréž se silí proti němu, jako král s vojskem sšikovaným.

Căci a ridicat mîna împotriva lui Dumnezeu, s'a împotrivit Celui Atot Puternic,

Nebo vztáhl proti Bohu silnému ruku svou, a proti Všemohoucímu postavil se.

şi a avut îndrăzneala să se năpustească asupra Lui cu partea cea mai tare a scuturilor lui.

Útok učinil na něj, na šíji jeho s množstvím zdvižených štítů svých.

Avea faţa acoperită cu grăsime, coapsele încărcate cu osînză,

Nebo přiodíl tvář svou tukem svým, tak že se mu nadělalo faldů na slabinách.

şi locuia în cetăţi nimicite, în case părăsite, sortite să fie dărîmate.

A bydlil v městech zkažených, a v domích, v nichž žádný nebydlil, kteráž v hromady rumu obrácena byla.

Nu se va mai îmbogăţi, averea nu -i va creşte, şi avuţia nu se va mai întinde pe pămînt.

Avšak nezbohatneť, aniž stane moc jeho, aniž se rozšíří na zemi dokonalost takových.

Nu va putea ieşi din întunerec, flacăra îi va arde mlădiţele, şi Dumnezeu îl va pierde cu suflarea gurii Lui.

Nevyjde z temností, mladistvou ratolest jeho usuší plamen, a tak zahyne od ducha úst svých.

Dacă se încrede în rău, se înşeală, căci răul îi va fi răsplata.

Ale nevěří, že v marnosti jest ten, jenž bloudí, a že marnost bude směna jeho.

Ea va veni înainte de capătul zilelor lui, şi ramura lui nu va mai înverzi.

Před časem svým vyťat bude, a ratolest jeho nebude se zelenati.

Va fi ca o viţă despoiată de roadele ei încă verzi, ca un măslin ale cărui flori au căzut.

Zmaří, jako vinný kmen nezralý hrozen svůj, a svrže květ svůj jako oliva.

Căci casa celui nelegiuit va ajunge stearpă, şi cortul omului stricat îl va mînca focul.

Nebo shromáždění pokrytce spustne, a oheň spálí stany oslepených dary.

El zămisleşte răul şi naşte răul: în sînul lui coace roade cari -l înşeală.```

Kteřížto když počali ssužování, a porodili nepravost, hned břicho jejich strojí jinou lest.