Lamentations 5

5:1

,,Adu-Ţi aminte, Doamne, de ce ni s'a întîmplat! Uită-Te şi vezi-ne ocara!

Spomeni se, Jahve, što nas je snašlo, pogledaj, vidi sramotu našu!

5:2

Moştenirea noastră a trecut la nişte străini, casele noastre la cei din alte ţări!

Baština naša pade u ruke strancima, domovi naši pripadoše tuđincima.

5:3

Am rămas orfani, fără tată; mamele noastre sînt ca nişte văduve.

Siročad smo: oca nemamo, majke su nam kao udovice.

5:4

Apa noastră o bem pe bani, şi lemnele noastre trebuie să le plătim.

Vodu što pijemo plaćamo novcem, i za drvo valja nam platiti.

5:5

Prigonitorii ne urmăresc cu îndîrjire, şi cînd obosim, nu ne dau odihnă.

Jaram nam je o vratu, gone nas, iscrpljeni smo, ne daju nam predahnuti.

5:6

Am întins mîna spre Egipt, spre Asiria, ca să ne săturăm de pîne.

Pružamo ruke k Egiptu i Asiriji da se kruha nasitimo.

5:7

Părinţii noştri, cari au păcătuit, nu mai sînt, iar noi le purtăm păcatele.

Oci naši zgriješiše i više ih nema, a mi nosimo krivice njihove.

5:8

Robii ne stăpînesc, şi nimeni nu ne izbăveşte din mînile lor.

Robovi nama zapovijedaju, a nitko da nas izbavi iz ruku njihovih.

5:9

Ne căutăm pînea cu primejdia vieţii noastre, căci ne ameninţă sabia în pustie.

Kruh svoj donosimo izlažući život maču u pustinji.

5:10

Ne arde pielea ca un cuptor, de frigurile foamei.

Koža nam gori kao peć užarena, ognjicom od plamena gladi.

5:11

Au necinstit pe femei în Sion, pe fecioare în cetăţile lui Iuda.

Oskvrnuli su žene na Sionu i djevice u gradovima judejskim.

5:12

Mai marii noştri au fost spînzuraţi de mînile lor; Bătrînilor nu le -a dat nici o cinste

Svojim su rukama vješali knezove, ni lica staračka nisu poštivali.

5:13

Tinerii au fost puşi să rîşnească, şi copiii cădeau supt poverile de lemn.

Mladići su nosili žrvnjeve, djeca padala pod bremenom drva.

5:14

Bătrînii nu se mai duc la poartă, şi tinerii au încetat să mai cînte.

Starci su ostavili vrata, mladići više ne sviraju na lirama.

5:15

S'a dus bucuria din inimile noastre, şi jalea a luat locul jocurilor noastre.

Radosti nesta iz naših srdaca, naš ples se pretvori u tugovanje.

5:16

A căzut cununa de pe capul nostru! Vai de noi, căci am păcătuit!

Pao je vijenac s naše glave, jao nama što zgriješismo!

5:17

Dacă ne doare inima, dacă ni s'au întunecat ochii,

Evo zašto nam srce boluje, evo zašto nam oči se zastiru:

5:18

este din pricină că muntele Sionului este pustiit, din pricină că se plimbă şacalii prin el.

zato što Gora sionska opustje i po njoj se šuljaju šakali.

5:19

Dar Tu, Doamne, împărăţeşti pe vecie; scaunul Tău de domnie dăinuieşte din neam în neam!

Ali ti, Jahve, ostaješ zauvijek, tvoj je prijesto od koljena do koljena.

5:20

Pentruce să ne uiţi pe vecie, şi să ne părăseşti pentru multă vreme?

Zašto da nas zaboraviš zauvijek, da nas ostaviš za mnoge dane?

5:21

Întoarce-ne la Tine, Doamne, şi ne vom întoarce! Dă-ne iarăş zile ca cele de odinioară!

Vrati nas k sebi, Jahve, obratit ćemo se, obnovi dane naše kao što nekoć bijahu.

5:22

Să ne fi lepădat Tu de tot oare, şi să Te fi mîniat Tu pe noi peste măsură de mult

Il' nas hoćeš sasvim zabaciti i na nas se beskrajno srditi?