Job 16

Felele pedig Jób, és monda:

Iov a luat cuvîntul şi a zis:

Efféle dolgokat sokat hallottam. Nyomorult vigasztalók vagytok ti mindnyájan!

,,Astfel de lucruri am auzit eu des; voi toţi sînteţi nişte mîngîietori supărăcioşi.

Vége lesz-é már a szeles beszédeknek, avagy mi ingerel téged, hogy *így* felelsz?

Cînd se vor sfîrşi aceste vorbe în vînt? Şi pentruce atîta supărare în răspunsurile tale?

Én is szólhatnék úgy mint ti, csak volna a ti lelketek az én lelkem helyén! Szavakat fonhatnék össze ellenetek; csóválhatnám miattatok a fejemet;

Ca voi aş vorbi eu, de aţi fi în locul meu? V'aş copleşi cu vorbe, aş da din cap la voi,

Erősíthetnélek titeket *csak* a szájammal és ajakim mozgása kevesbítené *fájdalmatokat.*

v'aş mîngîia cu gura, şi aş mişca din buze ca să vă uşurez durerea?

Ha szólnék is, nem kevesbbednék a keserűségem; ha veszteglek is: micsoda távozik el tőlem?

Dacă vorbesc, durerea nu mi s'alină, iar dacă tac, cu ce se micşorează?

Most pedig már fáraszt engemet. Elpusztítád egész házam népét.

Dar acum, vai! El m'a stors de puteri... Mi-ai pustiit toată casa!

Hogy összenyomtál engem, ez bizonyság lett; felkelt ellenem az én ösztövérségem is, szemtől-szembe bizonyít ellenem.

M'ai apucat, ca pe un vinovat; dovadă slăbiciunea mea, care se ridică şi mă învinuie în faţă.

Haragja széttépett és üldöz engem. Fogait csikorgatta rám, ellenségemként villogtatja felém tekintetét.

Mă sfîşie şi mă urmăreşte în mînia Lui, scrîşneşte din dinţi împotriva mea, mă loveşte şi mă străpunge cu privirea Lui.

Feltátották ellenem szájokat, gyalázatosan arczul csapdostak engem, összecsődültek ellenem.

Ei deschid gura să mă mănînce, mă ocărăsc şi mă bat peste obraji, se învierşunează cu toţii după mine.

Adott engem az Isten az álnoknak, és a gonoszok kezébe ejte engemet.

Dumnezeu mă lasă la bunul plac al celor nelegiuiţi, şi mă aruncă în mînile celor răi.

Csendességben valék, de szétszaggata engem; nyakszirten ragadott és szétzúzott engem, czéltáblává tűzött ki magának.

Eram liniştit, şi m'a scuturat, m'a apucat de ceafă şi m'a zdrobit, a tras asupra mea ca într'o ţintă.

Körülvettek az ő íjászai; veséimet meghasítja és nem kimél; epémet a földre kiontja.

Săgeţile Lui mă înconjură de toate părţile; îmi străpunge rărunchii fără milă, îmi varsă fierea pe pămînt,

Rést rés után tör rajtam, és rám rohan, mint valami hős.

mă frînge bucăţi, bucăţi, se aruncă asupra mea ca un războinic.

Zsák-ruhát varrék az én *fekélyes* bőrömre, és a porba fúrtam be az én szarvamat.

Mi-am cusut un sac pe piele, şi mi-am prăvălit capul în ţărînă.

Orczám a sírástól kivörösödött, szempilláimra a halál árnyéka *szállt;*

Plînsul mi -a înroşit faţa; şi umbra morţii este pe pleoapele mele.

Noha erőszakosság nem tapad kezemhez, és az én imádságom tiszta.

Totuş n'am făcut nicio nelegiuire, şi rugăciunea mea totdeauna a fost curată.

Oh föld, az én véremet el ne takard, és ne legyen hely az én kiáltásom számára!

Pămîntule, nu-mi acoperi sîngele, şi vaietele mele să n'aibă margine!

Még most is ímé az égben van az én bizonyságom, és az én tanuim a magasságban!

Chiar acum, martorul meu este în cer, apărătorul meu este în locurile înalte.

Csúfolóim a saját barátaim, azért az Istenhez sír fel az én szemem,

Prietenii mei rîd de mine, dar eu mă rog lui Dumnezeu cu lacrămi,

Hogy ítélje meg az embernek Istennel, és az ember fiának az ő felebarátjával való dolgát.

să facă dreptate omului înaintea lui Dumnezeu, şi fiului omului împotriva prietenilor lui.

Mert a kiszabott esztendők letelnek, és én útra kelek és nem térek vissza. * (Job 16:23) Lelkem meghanyatlott, napjaim elfogynak, vár rám a sír. *

Căci numărul anilor mei se apropie de sfîrşit, şi mă voi duce pe o cărare de unde nu mă voi mai întoarce.