Job 37

Mon coeur est tout tremblant, Il bondit hors de sa place.

La auzul acestor lucruri îmi tremură inima de tot, şi sare din locul ei.

Ecoutez, écoutez le frémissement de sa voix, Le grondement qui sort de sa bouche!

Ascultaţi, ascultaţi trăsnetul tunetului Său, bubuitul care iese din gura Lui!

Il le fait rouler dans toute l'étendue des cieux, Et son éclair brille jusqu'aux extrémités de la terre.

Îl rostogoleşte pe toată întinderea cerurilor, şi fulgerul Lui luminează pînă la marginile pămîntului.

Puis éclate un rugissement: il tonne de sa voix majestueuse; Il ne retient plus l'éclair, dès que sa voix retentit.

Apoi se aude un bubuit, tună cu glasul Lui măreţ; şi nu mai opreşte fulgerul, de îndată ce răsună glasul Lui.

Dieu tonne avec sa voix d'une manière merveilleuse; Il fait de grandes choses que nous ne comprenons pas.

Dumnezeu tună cu glasul Lui în chip minunat; face lucruri mari pe cari noi nu le înţelegem.

Il dit à la neige: Tombe sur la terre! Il le dit à la pluie, même aux plus fortes pluies.

El zice zăpezii: ,Cazi pe pămînt!` Zice acelaş lucru ploii, chiar şi celor mai puternice ploi.

Il met un sceau sur la main de tous les hommes, Afin que tous se reconnaissent comme ses créatures.

Pecetluieşte mîna tuturor oamenilor, pentruca toţi să se recunoască de făpturi ale Lui.

L'animal sauvage se retire dans une caverne, Et se couche dans sa tanière.

Fiara sălbatică se trage într'o peşteră, şi se culcă în vizuina ei.

L'ouragan vient du midi, Et le froid, des vents du nord.

Vijelia vine dela miazăzi, şi frigul, din vînturile dela miazănoapte.

Par son souffle Dieu produit la glace, Il réduit l'espace où se répandaient les eaux.

Dumnezeu, prin suflarea Lui, face ghiaţa, şi micşorează locul apelor mari.

Il charge de vapeurs les nuages, Il les disperse étincelants;

Încarcă norii cu aburi, şi -i risipeşte schinteietori;

Leurs évolutions varient selon ses desseins, Pour l'accomplissement de tout ce qu'il leur ordonne, Sur la face de la terre habitée;

mişcarea lor se îndreaptă după planurile Lui, pentru împlinirea a tot ce le porunceşte El pe faţa pămîntului locuit.

C'est comme une verge dont il frappe sa terre, Ou comme un signe de son amour, qu'il les fait apparaître.

Îi face să pară ca o nuia cu care loveşte pămîntul, sau ca un semn al dragostei Lui.

Job, sois attentif à ces choses! Considère encore les merveilles de Dieu!

Iov, ia aminte la aceste lucruri! Priveşte liniştit minunile lui Dumnezeu!

Sais-tu comment Dieu les dirige, Et fait briller son nuage étincelant?

Ştii cum cîrmuieşte Dumnezeu norii, şi cum face să strălucească din ei fulgerul Său?

Comprends-tu le balancement des nuées, Les merveilles de celui dont la science est parfaite?

Înţelegi tu plutirea norilor, minunile Aceluia a cărui ştiinţă este desăvîrşită?

Sais-tu pourquoi tes vêtements sont chauds Quand la terre se repose par le vent du midi?

Ştii pentruce ţi se încălzesc veşmintele, cînd se odihneşte pămîntul de vîntul de miazăzi?

Peux-tu comme lui étendre les cieux, Aussi solides qu'un miroir de fonte?

Poţi tu să întinzi cerurile ca El, tari ca o oglindă turnată?

Fais-nous connaître ce que nous devons lui dire; Nous sommes trop ignorants pour nous adresser à lui.

Arată-ne ce trebuie să -I spunem. Căci sîntem prea neştiutori ca să -I putem vorbi.

Lui annoncera-t-on que je parlerai? Mais quel est l'homme qui désire sa perte?

Cine -I va da de veste că Îi voi vorbi? Dar care este omul care-şi doreşte pierderea?

On ne peut fixer le soleil qui resplendit dans les cieux, Lorsqu'un vent passe et en ramène la pureté;

Acum, fireşte, nu putem vedea lumina soarelui care străluceşte în dosul norilor, dar va trece un vînt şi -l va curăţi;

Le septentrion le rend éclatant comme l'or. Oh! que la majesté de Dieu est redoutable!

dela miază-noapte ne vine aurora, şi ce înfricoşată este măreţia care înconjoară pe Dumnezeu!

Nous ne saurions parvenir jusqu'au Tout-Puissant, Grand par la force, Par la justice, par le droit souverain: Il ne répond pas!

Pe Cel Atotputernic nu -L putem ajunge, căci este mare în tărie, dar dreptul şi dreptatea deplină El nu le frînge.

C'est pourquoi les hommes doivent le craindre; Il ne porte les regards sur aucun sage.

De aceea oamenii trebuie să se teamă de El; El nu-Şi îndreaptă privirile spre cei ce se cred înţelepţi.``