Psalms 49

(Til sangmesteren. Af Koras sønner. En salme.) Hør det, alle Folkeslag, lyt til, al Verdens Folk,

(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al fiilor lui Core.) Ascultaţi lucrul acesta, toate popoarele, luaţi aminte, toţi locuitorii lumii:

både høj og lav, både rig og fattig!

mici şi mari, bogaţi şi săraci!

Min Mund skal tale Visdom, mit Hjerte udgransker Indsigt;

Gura mea va vorbi cuvinte înţelepte, şi inima mea are gînduri pline de judecată.

jeg bøjer mit Øre til Tankesprog, råder min Gåde til Strengeleg.

Eu îmi plec urechea la pildele care îmi sînt însuflate, îmi încep cîntarea în sunetul arfei.

Hvorfor skulle jeg frygte i de onde dage, når mine lumske Fjender omringer mig med Brøde,

Pentru ce să mă tem în zilele nenorocirii, cînd mă înconjoară nelegiuirea protivnicilor mei?

de, som stoler på deres gods og bryster sig af deres store rigdom?

Ei se încred în avuţiile lor, şi se fălesc cu bogăţia lor cea mare.

Visselig, ingen kan købe sin sjæl fri og give Gud en løsesum

Dar nu pot să se răscumpere unul pe altul, nici să dea lui Dumnezeu preţul răscumpărării.

- Prisen for hans sjæl blev for høj, for evigt måtte han opgive det - så han kunde blive i Live

Răscumpărarea sufletului lor este aşa de scumpă, că nu se va face niciodată.

og aldrig få Graven at se;

Nu vor trăi pe vecie, nu pot să nu vadă mormîntul.

nej, han skal se den; Vismænd dør, både Dåre og Tåbe går bort. Deres Gods må de afstå til andre,

Da, îl vor vedea: căci înţelepţii mor, nebunul şi prostul deopotrivă pier, şi lasă altora avuţiile lor.

deres Grav er deres Hjem for evigt, deres Bolig Slægt efter Slægt, om Godser end fik deres Navn.

Ei îşi închipuiesc că vecinice le vor fi casele, că locuinţele lor vor dăinui din veac în veac, ei, cari dau numele lor la ţări întregi.

Trods Herlighed bliver Mennesket ikke, han er som Dyrene, der forgår.

Dar omul pus în cinste nu dăinuieşte, ci este ca dobitoacele cari se taie.

Så går det dem, der tror sig trygge, så ender det for dem, deres Tale behager. - Sela.

Iată ce soartă au ei, cei plini de atîta încredere, precum şi cei ce îi urmează, cărora le plac cuvintele lor. -

I Dødsriget drives de ned som Får, deres Hyrde skal Døden være; de oprigtige træder på dem ved Gry, deres Skikkelse går Opløsning i Møde, Dødsriget er deres Bolig.

Sînt duşi ca o turmă în locuinţa morţilor, îi paşte moartea, şi în curînd oamenii fără prihană îi calcă în picioare: li se duce frumuseţa, şi locuinţa morţilor le este locaşul.

Men Gud udløser min Sjæl af Dødsrigets Hånd, thi han tager mig til sig. - Sela.

Dar mie Dumnezeu îmi va scăpa sufletul din locuinţa morţilor, căci mă va lua supt ocrotirea Lui. -

Frygt ej, når en Mand bliver rig, når hans Huses Herlighed øges;

Nu te teme cînd se îmbogăţeşte cineva, şi cînd i se înmulţesc vistieriile casei;

thi intet tager han med i Døden, hans Herlighed følger ham ikke.

căci nu ia nimic cu el cînd moare: vistieriile lui nu se pogoară după el.

Priser han end i Live sig selv: "De lover dig for din Lykke!"

Să se tot creadă omul fericit în viaţă, să se tot laude cu bucuriile pe cari şi le face,

han vandrer til sine Fædres Slægt, der aldrig får Lyset at skue.

căci tot în locuinţa părinţilor săi va merge, şi nu va mai vedea lumina niciodată.

Den, som lever i Herlighed, men uden Forstand, han er som Dyrene, der forgår.

Omul pus în cinste, şi fără pricepere, este ca dobitoacele pe cari le tai.