Job 24

ab Omnipotente non sunt abscondita tempora qui autem noverunt eum ignorant dies illius

Pentruce nu păzeşte Cel Atotputernic vremurile de judecată, şi dece nu văd ceice -L cunosc zilele Lui de pedeapsă?

alii terminos transtulerunt diripuerunt greges et paverunt eos

Sînt unii cari mută hotarele, fură turmele, şi le pasc;

asinum pupillorum abigerunt et abstulerunt pro pignore bovem viduae

iau măgarul orfanului, iau zălog vaca văduvei;

subverterunt pauperum viam et oppresserunt pariter mansuetos terrae

îmbrîncesc din drum pe cei lipsiţi, silesc pe toţi nenorociţii din ţară să se ascundă.

alii quasi onagri in deserto egrediuntur ad opus suum vigilantesque ad praedam praeparant panem liberis

Şi aceştia, ca măgarii sălbatici din pustie, ies dimineaţa la lucru să caute hrană, şi în pustie trebuie să caute pînea pentru copiii lor.

agrum non suum demetunt et vineam eius quem vi oppresserunt vindemiant

Taie nutreţul care a mai rămas pe cîmp, culeg ciorchinele rămase pe urma culegătorilor în via celui nelegiuit.

nudos dimittunt homines indumenta tollentes quibus non est operimentum in frigore

Îi apucă noaptea în umezeală, fără îmbrăcăminte, fără învelitoare împotriva frigului.

quos imbres montium rigant et non habentes velamen amplexantur lapides

Îi pătrunde ploaia munţilor, şi, neavînd alt adăpost, se ghemuiesc lîngă stînci.

vim fecerunt depraedantes pupillos et vulgum pauperem spoliaverunt

Aceia smulg pe orfan dela ţîţă, iau zălog tot ce are săracul.

nudis et incedentibus absque vestitu et esurientibus tulerunt spicas

Şi săracii umblă goi de tot, fără îmbrăcăminte, strîng snopii şi -s flămînzi;

inter acervos eorum meridiati sunt qui calcatis torcularibus sitiunt

în grădinile nelegiuitului ei fac untdelemn, calcă teascul, şi le este sete;

de civitatibus fecerunt viros gemere et anima vulneratorum clamavit et Deus inultum abire non patitur

în cetăţi se aud vaietele celor ce mor, sufletul celor răniţi strigă... Şi Dumnezeu nu ia seama la aceste mişelii!

ipsi fuerunt rebelles luminis nescierunt vias eius nec reversi sunt per semitas illius

Alţii sînt vrăjmaşi ai luminii, nu cunosc căile ei, nu umblă pe cărările ei.

mane primo consurgit homicida interficit egenum et pauperem per noctem vero erit quasi fur

Ucigaşul se scoală în revărsatul zorilor, ucide pe cel sărac şi lipsit, şi noaptea fură.

oculus adulteri observat caliginem dicens non me videbit oculus et operiet vultum suum

Ochiul preacurvarului pîndeşte amurgul: ,Nimeni nu mă va vedea,` zice el, şi îşi pune o măhramă pe faţă.

perfodit in tenebris domos sicut in die condixerant sibi et ignoraverunt lucem

Noaptea sparg casele, ziua stau închişi; se tem de lumină.

si subito apparuerit aurora arbitrantur umbram mortis et sic in tenebris quasi in luce ambulant

Pentru ei, dimineaţa este umbra morţii, şi cînd o văd, simt toate spaimele morţii.

levis est super faciem aquae maledicta sit pars eius in terra nec ambulet per viam vinearum

Dar nelegiuitul alunecă uşor pe faţa apelor, pe pămînt n'are decît o parte blestemată, şi niciodată n'apucă pe drumul celor vii!

ad nimium calorem transeat ab aquis nivium et usque ad inferos peccatum illius

Cum sorb seceta şi căldura apele zăpezii, aşa înghite locuinţa morţilor pe cei ce păcătuiesc.

obliviscatur eius misericordia dulcedo illius vermes non sit in recordatione sed conteratur quasi lignum infructuosum

Pîntecele mamei îl uită, viermii se ospătează cu el, nimeni nu-şi mai aduce aminte de el! Nelegiuitul este sfărîmat ca un copac,

pavit enim sterilem et quae non parit et viduae bene non fecit

el, care pradă pe femeia stearpă şi fără copii, el care nu face nici un bine văduvei!...

detraxit fortes in fortitudine sua et cum steterit non credet vitae suae

Şi totuş, Dumnezeu prin puterea Lui lungeşte zilele celor sîlnici, şi iată -i în picioare cînd nu mai trăgeau nădejde de viaţă;

dedit ei Deus locum paenitentiae et ille abutitur eo in superbiam oculi autem eius sunt in viis illius

El le dă linişte şi încredere, are privirile îndreptate spre căile lor.

elevati sunt ad modicum et non subsistent et humiliabuntur sicut omnia et auferentur et sicut summitates spicarum conterentur

S'au ridicat; şi într'o clipă nu mai sînt, cad, mor ca toţi oamenii, sînt tăiaţi ca spicele coapte.

quod si non est ita quis me potest arguere esse mentitum et ponere ante Deum verba mea

Nu este aşa? Cine mă va dovedi de minciună, cine-mi va nimici cuvintele mele?``