Job 10

taedet animam meam vitae meae dimittam adversum me eloquium meum loquar in amaritudine animae meae

M'am desgustat de viaţă! Voi da drum slobod plîngerii mele, voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.

dicam Deo noli me condemnare indica mihi cur me ita iudices

Eu zic lui Dumnezeu: ,Nu mă osîndi! Arată-mi pentru ce Te cerţi cu mine!

numquid bonum tibi videtur si calumnieris et opprimas me opus manuum tuarum et consilium impiorum adiuves

Îţi place să chinuieşti, să dispreţuieşti făptura mînilor Tale, în timp ce faci să-Ţi strălucească bunăvoinţa peste sfatul celor răi?

numquid oculi carnei tibi sunt aut sicut videt homo et tu videbis

Oare ai ochi de carne, sau vezi cum vede un om?

numquid sicut dies hominis dies tui et anni tui sicut humana sunt tempora

Zilele Tale sînt ca zilele omului, şi anii Tăi ca anii lui,

ut quaeras iniquitatem meam et peccatum meum scruteris

ca să cercetezi fărădelegea mea şi să cauţi păcatul meu,

et scias quia nihil impium fecerim cum sit nemo qui de manu tua possit eruere

cînd ştii bine că nu sînt vinovat, şi că nimeni nu mă poate scăpa din mîna Ta?

manus tuae plasmaverunt me et fecerunt me totum in circuitu et sic repente praecipitas me

Mînile Tale m'au făcut şi m'au zidit, ele m'au întocmit în întregime... Şi Tu să mă nimiceşti!

memento quaeso quod sicut lutum feceris me et in pulverem reduces me

Adu-Ţi aminte că Tu m'ai lucrat ca lutul; şi vrei din nou să mă prefaci în ţărînă?

nonne sicut lac mulsisti me et sicut caseum me coagulasti

Nu m'ai muls ca laptele?

pelle et carnibus vestisti me et ossibus et nervis conpegisti me

M'ai îmbrăcat cu piele şi carne, m'ai ţesut cu oase şi vine;

vitam et misericordiam tribuisti mihi et visitatio tua custodivit spiritum meum

mi-ai dat bunăvoinţa Ta şi viaţa, m'ai păstrat cu suflarea prin îngrijirile şi paza Ta.

licet haec celes in corde tuo tamen scio quia universorum memineris

Iată totuş ce ascundeai în inima Ta, iată, ştiu acum, ce aveai de gînd:

si peccavi et ad horam pepercisti mihi cur ab iniquitate mea mundum me esse non pateris

că, dacă păcătuiesc, să mă pîndeşti, şi să nu-mi ierţi fărădelegea.

et si impius fuero vae mihi est et si iustus non levabo caput saturatus adflictione et miseria

Dacă sînt vinovat, vai de mine! Dacă sînt nevinovat, nu îndrăznesc să-mi ridic capul, sătul de ruşine şi cufundat în ticăloşia mea.

et propter superbiam quasi leaenam capies me reversusque mirabiliter me crucias

Şi dacă îndrăznesc să -l ridic, mă urmăreşti ca un leu, mă loveşti cu lucruri de mirat,

instauras testes tuos contra me et multiplicas iram tuam adversum me et poenae militant in me

Îmi pui înainte noi martori împotrivă, Îţi creşte mînia împotriva mea, şi mă năpădeşti cu o droaie de nenorociri.

quare de vulva eduxisti me qui utinam consumptus essem ne oculus me videret

Pentruce m'ai scos din pîntecele mamei mele? O, de aş fi murit, şi ochiul să nu mă fi văzut!

fuissem quasi qui non essem de utero translatus ad tumulum

Aş fi ca şi cum n'aş fi fost, şi din pîntecele mamei mele aş fi trecut în mormînt!

numquid non paucitas dierum meorum finietur brevi dimitte ergo me ut plangam paululum dolorem meum

Nu sînt zilele mele destul de puţine? Să mă lase dar, să plece dela mine, şi să răsuflu puţin,

antequam vadam et non revertar ad terram tenebrosam et opertam mortis caligine

înainte de a mă duce, ca să nu mă mai întorc,

terram miseriae et tenebrarum ubi umbra mortis et nullus ordo et sempiternus horror inhabitans

în ţara întunerecului şi a umbrei morţii, în ţara negurii adînci, unde domneşte umbra morţii şi neorînduiala, şi unde lumina este ca întunerecul!``