Psalms 49

Ey bütün halklar, dinleyin! Kulak verin hepiniz, ey dünyada yaşayanlar,

(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al fiilor lui Core.) Ascultaţi lucrul acesta, toate popoarele, luaţi aminte, toţi locuitorii lumii:

Halk çocukları, bey çocukları, Zenginler, yoksullar!

mici şi mari, bogaţi şi săraci!

Bilgelik dökülecek ağzımdan, Anlayış sağlayacak içimdeki düşünceler,

Gura mea va vorbi cuvinte înţelepte, şi inima mea are gînduri pline de judecată.

Kulak vereceğim özdeyişlere, Lirle yorumlayacağım bilmecemi.

Eu îmi plec urechea la pildele care îmi sînt însuflate, îmi încep cîntarea în sunetul arfei.

Niçin korkayım kötü günlerde Niyeti bozuk düşmanlarım çevremi sarınca?

Pentru ce să mă tem în zilele nenorocirii, cînd mă înconjoară nelegiuirea protivnicilor mei?

Onlar varlıklarına güvenir, Büyük servetleriyle böbürlenirler.

Ei se încred în avuţiile lor, şi se fălesc cu bogăţia lor cea mare.

Kimse kimsenin hayatının bedelini ödeyemez, Tanrı’ya fidye veremez.

Dar nu pot să se răscumpere unul pe altul, nici să dea lui Dumnezeu preţul răscumpărării.

Çünkü hayatın fidyesi büyüktür, Kimse ödemeye yeltenmemeli.

Răscumpărarea sufletului lor este aşa de scumpă, că nu se va face niciodată.

Böyle olmasa, Sonsuza dek yaşar insan, Mezar yüzü görmez.

Nu vor trăi pe vecie, nu pot să nu vadă mormîntul.

Kuşkusuz herkes biliyor bilgelerin öldüğünü, Aptallarla budalaların yok olduğunu. Mallarını başkalarına bırakıyorlar.

Da, îl vor vedea: căci înţelepţii mor, nebunul şi prostul deopotrivă pier, şi lasă altora avuţiile lor.

Mezarları, sonsuza dek evleri, Kuşaklar boyu konutları olacak, Topraklarına kendi adlarını verseler bile.

Ei îşi închipuiesc că vecinice le vor fi casele, că locuinţele lor vor dăinui din veac în veac, ei, cari dau numele lor la ţări întregi.

Bütün gösterişine karşın geçicidir insan, Ölüp giden hayvanlar gibi.

Dar omul pus în cinste nu dăinuieşte, ci este ca dobitoacele cari se taie.

Budalaların yolu, Onların sözünü onaylayanların sonu budur. Sela

Iată ce soartă au ei, cei plini de atîta încredere, precum şi cei ce îi urmează, cărora le plac cuvintele lor. -

Sürü gibi ölüler diyarına sürülecekler, Ölüm güdecek onları. Tan ağarınca doğrular onlara egemen olacak, Cesetleri çürüyecek, Ölüler diyarı onlara konut olacak.

Sînt duşi ca o turmă în locuinţa morţilor, îi paşte moartea, şi în curînd oamenii fără prihană îi calcă în picioare: li se duce frumuseţa, şi locuinţa morţilor le este locaşul.

Ama Tanrı beni Ölüler diyarının pençesinden kurtaracak Ve yanına alacak. Sela

Dar mie Dumnezeu îmi va scăpa sufletul din locuinţa morţilor, căci mă va lua supt ocrotirea Lui. -

Korkma biri zenginleşirse, Evinin görkemi artarsa.

Nu te teme cînd se îmbogăţeşte cineva, şi cînd i se înmulţesc vistieriile casei;

Çünkü ölünce hiçbir şey götüremez, Görkemi onunla mezara gitmez.

căci nu ia nimic cu el cînd moare: vistieriile lui nu se pogoară după el.

Yaşarken kendini mutlu saysa bile, Başarılı olunca övülse bile.

Să se tot creadă omul fericit în viaţă, să se tot laude cu bucuriile pe cari şi le face,

Atalarının kuşağına katılacak, Onlar ki asla ışık yüzü görmeyecekler.

căci tot în locuinţa părinţilor săi va merge, şi nu va mai vedea lumina niciodată.

Bütün gösterişine karşın anlayışsızdır insan, Ölüp giden hayvanlar gibi.

Omul pus în cinste, şi fără pricepere, este ca dobitoacele pe cari le tai.