Job 10

ESTÁ mi alma aburrida de mi vida: Daré yo suelta á mi queja sobre mí, Hablaré con amargura de mi alma.

M'am desgustat de viaţă! Voi da drum slobod plîngerii mele, voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.

Diré á Dios: no me condenes; Hazme entender por qué pleiteas conmigo.

Eu zic lui Dumnezeu: ,Nu mă osîndi! Arată-mi pentru ce Te cerţi cu mine!

¿Parécete bien que oprimas, Que deseches la obra de tus manos, Y que resplandezcas sobre el consejo de los impíos?

Îţi place să chinuieşti, să dispreţuieşti făptura mînilor Tale, în timp ce faci să-Ţi strălucească bunăvoinţa peste sfatul celor răi?

¿Tienes tú ojos de carne? ¿Ves tú como ve el hombre?

Oare ai ochi de carne, sau vezi cum vede un om?

¿Son tus días como los días del hombre, Ó tus años como los tiempos humanos,

Zilele Tale sînt ca zilele omului, şi anii Tăi ca anii lui,

Para que inquieras mi iniquidad, Y busques mi pecado,

ca să cercetezi fărădelegea mea şi să cauţi păcatul meu,

Sobre saber tú que no soy impío, Y que no hay quien de tu mano libre?

cînd ştii bine că nu sînt vinovat, şi că nimeni nu mă poate scăpa din mîna Ta?

Tus manos me formaron y me compusieron Todo en contorno: ¿y así me deshaces?

Mînile Tale m'au făcut şi m'au zidit, ele m'au întocmit în întregime... Şi Tu să mă nimiceşti!

Acuérdate ahora que como á lodo me diste forma: ¿Y en polvo me has de tornar?

Adu-Ţi aminte că Tu m'ai lucrat ca lutul; şi vrei din nou să mă prefaci în ţărînă?

¿No me fundiste como leche, Y como un queso me cuajaste?

Nu m'ai muls ca laptele?

Vestísteme de piel y carne, Y cubrísteme de huesos y nervios.

M'ai îmbrăcat cu piele şi carne, m'ai ţesut cu oase şi vine;

Vida y misericordia me concediste, Y tu visitación guardó mi espíritu.

mi-ai dat bunăvoinţa Ta şi viaţa, m'ai păstrat cu suflarea prin îngrijirile şi paza Ta.

Y estas cosas tienes guardadas en tu corazón; Yo sé que esto está cerca de ti.

Iată totuş ce ascundeai în inima Ta, iată, ştiu acum, ce aveai de gînd:

Si pequé, tú me has observado, Y no me limpias de mi iniquidad.

că, dacă păcătuiesc, să mă pîndeşti, şi să nu-mi ierţi fărădelegea.

Si fuere malo, ¡ay de mí! Y si fuere justo, no levantaré mi cabeza, Estando harto de deshonra, Y de verme afligido.

Dacă sînt vinovat, vai de mine! Dacă sînt nevinovat, nu îndrăznesc să-mi ridic capul, sătul de ruşine şi cufundat în ticăloşia mea.

Y subirá de punto, pues me cazas como á león, Y tornas á hacer en mí maravillas.

Şi dacă îndrăznesc să -l ridic, mă urmăreşti ca un leu, mă loveşti cu lucruri de mirat,

Renuevas contra mí tus plagas, Y aumentas conmigo tu furor, Remudándose sobre mí ejércitos.

Îmi pui înainte noi martori împotrivă, Îţi creşte mînia împotriva mea, şi mă năpădeşti cu o droaie de nenorociri.

¿Por qué me sacaste de la matriz? Habría yo espirado, y no me vieran ojos.

Pentruce m'ai scos din pîntecele mamei mele? O, de aş fi murit, şi ochiul să nu mă fi văzut!

Fuera, como si nunca hubiera sido, Llevado desde el vientre á la sepultura.

Aş fi ca şi cum n'aş fi fost, şi din pîntecele mamei mele aş fi trecut în mormînt!

¿No son mis días poca cosa? Cesa pues, y déjame, para que me conforte un poco.

Nu sînt zilele mele destul de puţine? Să mă lase dar, să plece dela mine, şi să răsuflu puţin,

Antes que vaya para no volver, Á la tierra de tinieblas y de sombra de muerte;

înainte de a mă duce, ca să nu mă mai întorc,

Tierra de oscuridad, lóbrega Como sombra de muerte, sin orden, Y que aparece como la oscuridad misma.

în ţara întunerecului şi a umbrei morţii, în ţara negurii adînci, unde domneşte umbra morţii şi neorînduiala, şi unde lumina este ca întunerecul!``