Job 11

Y RESPONDIÓ Sophar Naamathita, y dijo:

Ţofar din Naama a luat cuvîntul şi a zis:

¿Las muchas palabras no han de tener respuesta? ¿Y el hombre parlero será justificado?

,,Să rămînă această năvală de cuvinte fără răspuns, şi să creadă limbutul că are dreptate?

¿Harán tus falacias callar á los hombres? ¿Y harás escarnio, y no habrá quien te avergüence?

Vor face vorbele tale deşerte pe oameni să tacă? Şi-ţi vei bate joc de alţii, fără să te facă cineva de ruşine?

Tú dices: Mi conversar es puro, Y yo soy limpio delante de tus ojos.

Tu zici: ,Felul meu de a vedea este drept, şi sînt curat în ochii Tăi.` -

Mas ¡oh quién diera que Dios hablara, Y abriera sus labios contigo,

A! de ar vrea Dumnezeu să vorbească, de Şi-ar deschide buzele să-ţi răspundă,

Y que te declarara los arcanos de la sabiduría, Que son de doble valor que la hacienda! Conocerías entonces que Dios te ha castigado menos que tu iniquidad merece.

şi de ţi-ar descoperi tainele înţelepciunii Lui, ale înţelepciunii Lui nemărginite, ai vedea atunci că nu-ţi răsplăteşte totuş după fărădelegea ta.

¿Alcanzarás tú el rastro de Dios? ¿Llegarás tú á la perfección del Todopoderoso?

Poţi spune tu că poţi pătrunde adîncimile lui Dumnezeu, că poţi ajunge la cunoştinţa desăvîrşită a Celui Atot puternic?

Es más alto que los cielos: ¿qué harás? Es más profundo que el infierno: ¿cómo lo conocerás?

Cît cerurile -i de înaltă: ce poţi face? Mai adîncă decît Locuinţa morţilor: ce poţi şti?

Su dimensión es más larga que la tierra, Y más ancha que la mar.

Întinderea ei este mai lungă decît pămîntul, şi mai lată decît marea.

Si cortare, ó encerrare, Ó juntare, ¿quién podrá contrarrestarle?

Dacă apucă, dacă închide şi cheamă El la judecată, cine -L poate opri?

Porque él conoce á los hombres vanos: Ve asimismo la iniquidad, ¿y no hará caso?

Căci El cunoaşte pe făcătorii de rele, vede uşor pe vinovaţi.

El hombre vano se hará entendido, Aunque nazca como el pollino del asno montés.

Omul dimpotrivă, are minte de nebun, şi s'a născut ca mînzul unui măgar sălbatic!

Si tú apercibieres tu corazón, Y extendieres á él tus manos;

Tu, îndreaptă-ţi inima spre Dumnezeu, întinde-ţi mînile spre El.

Si alguna iniquidad hubiere en tu mano, y la echares de ti, Y no consintieres que more maldad en tus habitaciones;

Depărtează-te de fărădelege, şi nu lăsa nedreptatea să locuiască în cortul tău.

Entonces levantarás tu rostro limpio de mancha, Y serás fuerte y no temerás:

Şi atunci, îţi vei ridica fruntea fără teamă, vei fi tare şi fără frică;

Y olvidarás tu trabajo, Ó te acordarás de él como de aguas que pasaron:

îţi vei uita suferinţele, şi-ţi vei aduce aminte de ele ca de nişte ape cari s'au scurs.

Y en mitad de la siesta se levantará bonanza; Resplandecerás, y serás como la mañana:

Zilele tale vor străluci mai tare decît soarele la amiază, întunerecul tău va fi ca lumina dimineţii.

Y confiarás, que habrá esperanza; Y cavarás, y dormirás seguro:

Vei fi plin de încredere, şi nădejdea nu-ţi va fi zădarnică. Te vei uita în jurul tău, şi vei vedea că te poţi odihni liniştit.

Y te acostarás, y no habrá quien te espante: Y muchos te rogarán.

Te vei culca şi nimeni nu te va turbura, şi mulţi vor umbla după bunăvoinţa ta.

Mas los ojos de los malos se consumirán, Y no tendrán refugio; Y su esperanza será agonía del alma.

Dar ochii celor răi se vor topi; ei n'au loc de scăpare: moartea, iată nădejdea lor!``