Psalms 147

Lăudaţi pe Domnul! Căci este frumos să lăudăm pe Dumnezeul nostru, căci este plăcut, şi se cuvine să -L lăudăm.

RAB’be övgüler sunun! Ne güzel, ne hoş Tanrımız’ı ilahilerle övmek! O’na övgü yaraşır.

Domnul zideşte iarăş Ierusalimul, strînge pe surghiuniţii lui Israel;

RAB yeniden kuruyor Yeruşalim’i, Bir araya topluyor İsrail’in sürgünlerini.

tămăduieşte pe cei cu inima zdrobită, şi le leagă rănile.

O kırık kalplileri iyileştirir, Yaralarını sarar.

El socoteşte numărul stelelor, şi le dă nume la toate.

[] Yıldızların sayısını belirler, Her birini adıyla çağırır.

Mare este Domnul nostru şi puternic prin tăria Lui, priceperea Lui este fără margini.

Rabbimiz büyük ve çok güçlüdür, Sınırsızdır anlayışı.

Domnul sprijineşte pe cei nenorociţi, şi doboară pe cei răi la pămînt.

RAB mazlumlara yardım eder, Kötüleri yere çalar.

Cîntaţi Domnului cu mulţămiri, lăudaţi pe Dumnezeul nostru cu arfa!

RAB’be şükran ezgileri okuyun, Tanrımız’ı lirle, ilahilerle övün.

El acopere cerul cu nori, pregăteşte ploaia pentru pămînt, şi face să răsară iarba pe munţi.

O’dur gökleri bulutlarla kaplayan, Yeryüzüne yağmur sağlayan, Dağlarda ot bitiren.

El dă hrană vitelor, şi puilor corbului cînd strigă.

O yiyecek sağlar hayvanlara, Bağrışan kuzgun yavrularına.

Nu de puterea calului Se bucură El, nu-Şi găseşte plăcerea în picioarele omului.

Ne atın gücünden zevk alır, Ne de insanın yiğitliğinden hoşlanır.

Domnul iubeşte pe cei ce se tem de El, pe cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui.

RAB kendisinden korkanlardan, Sevgisine umut bağlayanlardan hoşlanır.

Laudă pe Domnul, Ierusalime, laudă pe Dumnezeul tău, Sioane!

RAB’bi yücelt, ey Yeruşalim! Tanrın’a övgüler sun, ey Siyon!

Căci El întăreşte zăvoarele porţilor, El binecuvintează pe fiii tăi în mijlocul tău;

Çünkü senin kapılarının kol demirlerine güç katar, İçindeki halkı kutsar.

El dă pace ţinutului tău, şi te satură cu cel mai bun grîu

Sınırlarını esenlik içinde tutar, Seni en iyi buğdayla doyurur.

El Îşi trimete poruncile pe pămînt, Cuvîntul Lui aleargă cu iuţeală mare.

Yeryüzüne buyruğunu gönderir, Sözü çarçabuk yayılır.

El dă zăpada ca lîna, El presară bruma albă ca cenuşa;

Yapağı gibi kar yağdırır, Kırağıyı kül gibi saçar.

El Îşi asvîrle ghiaţa în bucăţi; cine poate sta înaintea frigului Său?

Aşağıya iri iri dolu savurur, Kim dayanabilir soğuğuna?

El Îşi trimete Cuvîntul Său, şi le topeşte; pune să sufle vîntul Lui, şi apele curg.

Buyruk verir, eritir buzları, Rüzgarını estirir, sular akmaya başlar.

El descopere lui Iacov Cuvîntul Său, lui Israel legile şi poruncile Sale.

Sözünü Yakup soyuna, Kurallarını, ilkelerini İsrail’e bildirir.

El n -a lucrat aşa cu toate neamurile, şi ele nu cunosc poruncile Lui. Lăudaţi pe Domnul!

Başka hiçbir ulus için yapmadı bunu, Onlar O’nun ilkelerini bilmezler. RAB’be övgüler sunun!