Psalms 49

(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al fiilor lui Core.) Ascultaţi lucrul acesta, toate popoarele, luaţi aminte, toţi locuitorii lumii:

Al Músico principal: Salmo para los hijos de Coré. OÍD esto, pueblos todos; Escuchad, habitadores todos del mundo:

mici şi mari, bogaţi şi săraci!

Así los plebeyos como los nobles, El rico y el pobre juntamente.

Gura mea va vorbi cuvinte înţelepte, şi inima mea are gînduri pline de judecată.

Mi boca hablará sabiduría; Y el pensamiento de mi corazón inteligencia.

Eu îmi plec urechea la pildele care îmi sînt însuflate, îmi încep cîntarea în sunetul arfei.

Acomodaré á ejemplos mi oído: Declararé con el arpa mi enigma.

Pentru ce să mă tem în zilele nenorocirii, cînd mă înconjoară nelegiuirea protivnicilor mei?

¿Por qué he de temer en los días de adversidad, Cuando la iniquidad de mis insidiadores me cercare?

Ei se încred în avuţiile lor, şi se fălesc cu bogăţia lor cea mare.

Los que confían en sus haciendas, Y en la muchedumbre de sus riquezas se jactan,

Dar nu pot să se răscumpere unul pe altul, nici să dea lui Dumnezeu preţul răscumpărării.

Ninguno de ellos podrá en manera alguna redimir al hermano, Ni dar á Dios su rescate.

Răscumpărarea sufletului lor este aşa de scumpă, că nu se va face niciodată.

(Porque la redención de su vida es de gran precio, Y no se hará jamás;)

Nu vor trăi pe vecie, nu pot să nu vadă mormîntul.

Que viva adelante para siempre, Y nunca vea la sepultura.

Da, îl vor vedea: căci înţelepţii mor, nebunul şi prostul deopotrivă pier, şi lasă altora avuţiile lor.

Pues se ve que mueren los sabios, Así como el insensato y el necio perecen, Y dejan á otros sus riquezas.

Ei îşi închipuiesc că vecinice le vor fi casele, că locuinţele lor vor dăinui din veac în veac, ei, cari dau numele lor la ţări întregi.

En su interior tienen que sus casas serán eternas, Y sus habitaciones para generación y generación: Llamaron sus tierras de sus nombres.

Dar omul pus în cinste nu dăinuieşte, ci este ca dobitoacele cari se taie.

Mas el hombre no permanecerá en honra: Es semejante á las bestias que perecen.

Iată ce soartă au ei, cei plini de atîta încredere, precum şi cei ce îi urmează, cărora le plac cuvintele lor. -

Este su camino es su locura: Con todo, corren sus descendientes por el dicho de ellos. (Selah.)

Sînt duşi ca o turmă în locuinţa morţilor, îi paşte moartea, şi în curînd oamenii fără prihană îi calcă în picioare: li se duce frumuseţa, şi locuinţa morţilor le este locaşul.

Como rebaños serán puestos en la sepultura; La muerte se cebará en ellos; Y los rectos se enseñorearán de ellos por la mañana: Y se consumirá su bien parecer en el sepulcro de su morada.

Dar mie Dumnezeu îmi va scăpa sufletul din locuinţa morţilor, căci mă va lua supt ocrotirea Lui. -

Empero Dios redimirá mi vida del poder de la sepultura, Cuando me tomará. (Selah.)

Nu te teme cînd se îmbogăţeşte cineva, şi cînd i se înmulţesc vistieriile casei;

No temas cuando se enriquece alguno, Cuando aumenta la gloria de su casa;

căci nu ia nimic cu el cînd moare: vistieriile lui nu se pogoară după el.

Porque en muriendo no llevará nada, Ni descenderá tras él su gloria.

Să se tot creadă omul fericit în viaţă, să se tot laude cu bucuriile pe cari şi le face,

Si bien mientras viviere, dirá dichosa á su alma: Y tú serás loado cuando bien te tratares.

căci tot în locuinţa părinţilor săi va merge, şi nu va mai vedea lumina niciodată.

Entrará á la generación de sus padres: No verán luz para siempre.

Omul pus în cinste, şi fără pricepere, este ca dobitoacele pe cari le tai.

El hombre en honra que no entiende, Semejante es á las bestias que perecen.