Job 10

M'am desgustat de viaţă! Voi da drum slobod plîngerii mele, voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.

My soul is weary of my life; I will leave my complaint upon myself; I will speak in the bitterness of my soul.

Eu zic lui Dumnezeu: ,Nu mă osîndi! Arată-mi pentru ce Te cerţi cu mine!

I will say unto God, Do not condemn me; shew me wherefore thou contendest with me.

Îţi place să chinuieşti, să dispreţuieşti făptura mînilor Tale, în timp ce faci să-Ţi strălucească bunăvoinţa peste sfatul celor răi?

Is it good unto thee that thou shouldest oppress, that thou shouldest despise the work of thine hands, and shine upon the counsel of the wicked?

Oare ai ochi de carne, sau vezi cum vede un om?

Hast thou eyes of flesh? or seest thou as man seeth?

Zilele Tale sînt ca zilele omului, şi anii Tăi ca anii lui,

Are thy days as the days of man? are thy years as man's days,

ca să cercetezi fărădelegea mea şi să cauţi păcatul meu,

That thou enquirest after mine iniquity, and searchest after my sin?

cînd ştii bine că nu sînt vinovat, şi că nimeni nu mă poate scăpa din mîna Ta?

Thou knowest that I am not wicked; and there is none that can deliver out of thine hand.

Mînile Tale m'au făcut şi m'au zidit, ele m'au întocmit în întregime... Şi Tu să mă nimiceşti!

Thine hands have made me and fashioned me together round about; yet thou dost destroy me.

Adu-Ţi aminte că Tu m'ai lucrat ca lutul; şi vrei din nou să mă prefaci în ţărînă?

Remember, I beseech thee, that thou hast made me as the clay; and wilt thou bring me into dust again?

Nu m'ai muls ca laptele?

Hast thou not poured me out as milk, and curdled me like cheese?

M'ai îmbrăcat cu piele şi carne, m'ai ţesut cu oase şi vine;

Thou hast clothed me with skin and flesh, and hast fenced me with bones and sinews.

mi-ai dat bunăvoinţa Ta şi viaţa, m'ai păstrat cu suflarea prin îngrijirile şi paza Ta.

Thou hast granted me life and favour, and thy visitation hath preserved my spirit.

Iată totuş ce ascundeai în inima Ta, iată, ştiu acum, ce aveai de gînd:

And these things hast thou hid in thine heart: I know that this is with thee.

că, dacă păcătuiesc, să mă pîndeşti, şi să nu-mi ierţi fărădelegea.

If I sin, then thou markest me, and thou wilt not acquit me from mine iniquity.

Dacă sînt vinovat, vai de mine! Dacă sînt nevinovat, nu îndrăznesc să-mi ridic capul, sătul de ruşine şi cufundat în ticăloşia mea.

If I be wicked, woe unto me; and if I be righteous, yet will I not lift up my head. I am full of confusion; therefore see thou mine affliction;

Şi dacă îndrăznesc să -l ridic, mă urmăreşti ca un leu, mă loveşti cu lucruri de mirat,

For it increaseth. Thou huntest me as a fierce lion: and again thou shewest thyself marvellous upon me.

Îmi pui înainte noi martori împotrivă, Îţi creşte mînia împotriva mea, şi mă năpădeşti cu o droaie de nenorociri.

Thou renewest thy witnesses against me, and increasest thine indignation upon me; changes and war are against me.

Pentruce m'ai scos din pîntecele mamei mele? O, de aş fi murit, şi ochiul să nu mă fi văzut!

Wherefore then hast thou brought me forth out of the womb? Oh that I had given up the ghost, and no eye had seen me!

Aş fi ca şi cum n'aş fi fost, şi din pîntecele mamei mele aş fi trecut în mormînt!

I should have been as though I had not been; I should have been carried from the womb to the grave.

Nu sînt zilele mele destul de puţine? Să mă lase dar, să plece dela mine, şi să răsuflu puţin,

Are not my days few? cease then, and let me alone, that I may take comfort a little,

înainte de a mă duce, ca să nu mă mai întorc,

Before I go whence I shall not return, even to the land of darkness and the shadow of death;

în ţara întunerecului şi a umbrei morţii, în ţara negurii adînci, unde domneşte umbra morţii şi neorînduiala, şi unde lumina este ca întunerecul!``

A land of darkness, as darkness itself; and of the shadow of death, without any order, and where the light is as darkness.