Psalms 83

(O cîntare. Un psalm al lui Asaf.) Dumnezeule, nu tăcea! Nu tăcea, şi nu Te odihni, Dumnezeule!
Ének; Aszáf zsoltára.
Căci iată că vrăjmaşii Tăi se frămîntă, şi ceice Te urăsc înalţă capul.
Isten, ne vesztegelj, ne hallgass és ne nyugodjál, Isten!
Fac planuri pline de vicleşug împotriva poporului Tău, şi se sfătuiesc împotriva celor ocrotiţi de Tine.
Mert ímé, háborognak ellenségeid, s gyűlölőid fejöket emelik.
,,Veniţi``, zic ei, ,,să -i nimicim din mijlocul neamurilor, ca să nu se mai pomenească numele lui Israel!``
Néped ellen álnok tanácsot gondolnak s védenczeid ellen terveket szőnek.
Se strîng toţi cu o inimă, fac un legămînt împotriva Ta:
Ezt mondják: Jertek, veszessük el őket, hogy ne legyenek nemzet, hogy ne emlegessék többé Izráel nevét!
corturile lui Edom şi Ismaeliţii, Moabul şi Hagareniţii,
Mert tanácskoztak együtt, egy szívvel; szövetséget kötöttek ellened:
Ghebal, Amon, Amalec, Filistenii cu locuitorii Tirului.
Az Edomiták és Ismáeliták sátrai, a Moábiták és Hagarénusok;
Asiria se uneşte şi ea cu ei, şi îşi împrumută braţul ei copiilor lui Lot. -(Oprire).
A Gebaliták, Ammoniták és Amálekiták, a Filiszteusok Tyrus lakosaival együtt.
Fă-le ca lui Madian, ca lui Sisera, ca lui Iabin la pîrîul Chison,
Az asszir is szövetkezett velök, segítőjévé lettek a Lót fiainak. Szela.
cari au fost nimiciţi la En-Dor, şi au ajuns un gunoi pentru îngrăşarea pămîntului.
Úgy bánj velök, mint Midjánnal, mint Siserával, mint Jábinnal a Kison patakjánál!
Căpeteniile lor fă-le ca lui Oreb şi Zeeb, şi tuturor domnilor lor ca lui Zebah şi Ţalmuna!
A kik elvesztek vala Endornál, *és* a föld szemetjévé lőnek.
Căci ei zic: ,,Să punem mîna pe locuinţele lui Dumnezeu!``
Tedd őket, fejedelmöket olyanokká, mint Orebet s mint Zeébet, Zebahot és Szalmunát, minden felkentjökkel,
Dumnezeule, fă -i ca vîrtejul de praf, ca paiul luat de vînt,
A kik ezt mondták: Foglaljuk el magunknak az Isten hajlékait!
Ca focul care arde pădurea, şi ca flacăra, care aprinde munţii!
Én Istenem! Tedd őket olyanokká, a milyen a porfelhő, *és *a milyen a polyva a szél előtt;
Urmăreşte -i astfel cu furtuna Ta, şi bagă groaza în ei cu vijelia Ta!
Olyanokká, mint a tűz, a mely meggyújtja az erdőt, és mint a láng, a mely elégeti a hegyeket.
Acopere-le faţa de ruşine, ca să caute Numele Tău, Doamne!
Így kergesd őket a te szélvészeddel, és forgószeleddel így rettentsd őket!
Să fie ruşinaţi şi îngroziţi pe vecie, să le roşească obrazul de ruşine şi să piară!
Töltsd el orczájukat gyalázattal, hogy keressék Uram a te nevedet!
Ca să ştie că numai Tu, al cărui Nume este Domnul, Tu eşti Cel Prea Înalt pe tot pămîntul;
Szégyenüljenek meg és rémüljenek el örökké, és piruljanak és pusztuljanak, *Isten* az egész földön. * az egész földön. *