Job 24

Por que o Todo-Poderoso não designa tempos? E por que os que o conhecem não veem os seus dias?

Pentruce nu păzeşte Cel Atotputernic vremurile de judecată, şi dece nu văd ceice -L cunosc zilele Lui de pedeapsă?

Há os que removem os limites; roubam os rebanhos, e os apascentam.

Sînt unii cari mută hotarele, fură turmele, şi le pasc;

Levam o jumento do órfão, tomam em penhor o boi da viúva.

iau măgarul orfanului, iau zălog vaca văduvei;

Desviam do caminho os necessitados; e os oprimidos da terra juntos se escondem.

îmbrîncesc din drum pe cei lipsiţi, silesc pe toţi nenorociţii din ţară să se ascundă.

Eis que, como jumentos monteses no deserto, saem eles ao seu trabalho, procurando no ermo a presa que lhes sirva de sustento para seus filhos.

Şi aceştia, ca măgarii sălbatici din pustie, ies dimineaţa la lucru să caute hrană, şi în pustie trebuie să caute pînea pentru copiii lor.

No campo segam o seu pasto, e vindimam a vinha do ímpio.

Taie nutreţul care a mai rămas pe cîmp, culeg ciorchinele rămase pe urma culegătorilor în via celui nelegiuit.

Passam a noite nus, sem roupa, não tendo coberta contra o frio.

Îi apucă noaptea în umezeală, fără îmbrăcăminte, fără învelitoare împotriva frigului.

Pelas chuvas das montanhas são molhados e, por falta de abrigo, abraçam-se com as rochas.

Îi pătrunde ploaia munţilor, şi, neavînd alt adăpost, se ghemuiesc lîngă stînci.

Há os que arrancam do peito o órfão, e tomam o penhor do pobre;

Aceia smulg pe orfan dela ţîţă, iau zălog tot ce are săracul.

fazem que estes andem nus, sem roupa, e, embora famintos, carreguem os molhos.

Şi săracii umblă goi de tot, fără îmbrăcăminte, strîng snopii şi -s flămînzi;

Espremem o azeite dentro dos muros daqueles homens; pisam os seus lagares, e ainda têm sede.

în grădinile nelegiuitului ei fac untdelemn, calcă teascul, şi le este sete;

Dentro das cidades gemem os moribundos, e a alma dos feridos clama; e contudo Deus não considera o seu clamor.

în cetăţi se aud vaietele celor ce mor, sufletul celor răniţi strigă... Şi Dumnezeu nu ia seama la aceste mişelii!

Há os que se revoltam contra a luz; não conhecem os caminhos dela, e não permanecem nas suas veredas.

Alţii sînt vrăjmaşi ai luminii, nu cunosc căile ei, nu umblă pe cărările ei.

O homicida se levanta de madrugada, mata o pobre e o necessitado, e de noite torna-se ladrão.

Ucigaşul se scoală în revărsatul zorilor, ucide pe cel sărac şi lipsit, şi noaptea fură.

Também os olhos do adúltero aguardam o crepúsculo, dizendo: Ninguém me verá; e disfarça o rosto.

Ochiul preacurvarului pîndeşte amurgul: ,Nimeni nu mă va vedea,` zice el, şi îşi pune o măhramă pe faţă.

Nas trevas minam as casas; de dia se conservam encerrados; não conhecem a luz.

Noaptea sparg casele, ziua stau închişi; se tem de lumină.

Pois para eles a profunda escuridão é a sua manhã; porque são amigos das trevas espessas.

Pentru ei, dimineaţa este umbra morţii, şi cînd o văd, simt toate spaimele morţii.

São levados ligeiramente sobre a face das águas; maldita é a sua porção sobre a terra; não tornam pelo caminho das vinhas.

Dar nelegiuitul alunecă uşor pe faţa apelor, pe pămînt n'are decît o parte blestemată, şi niciodată n'apucă pe drumul celor vii!

A sequidão e o calor desfazem as águas da neve; assim faz a cova aos que pecaram.

Cum sorb seceta şi căldura apele zăpezii, aşa înghite locuinţa morţilor pe cei ce păcătuiesc.

A madre se esquecerá dele; os vermes o comerão gostosamente; não será mais lembrado; e a iniquidade se quebrará como árvore.

Pîntecele mamei îl uită, viermii se ospătează cu el, nimeni nu-şi mai aduce aminte de el! Nelegiuitul este sfărîmat ca un copac,

Ele despoja a estéril que não dá à luz, e não faz bem à viúva.

el, care pradă pe femeia stearpă şi fără copii, el care nu face nici un bine văduvei!...

Todavia Deus prolonga a vida dos valentes com a sua força; levantam-se quando haviam desesperado da vida.

Şi totuş, Dumnezeu prin puterea Lui lungeşte zilele celor sîlnici, şi iată -i în picioare cînd nu mai trăgeau nădejde de viaţă;

Se ele lhes dá descanso, estribam-se, nisso; e os seus olhos estão sobre os caminhos deles.

El le dă linişte şi încredere, are privirile îndreptate spre căile lor.

Eles se exaltam, mas logo desaparecem; são abatidos, colhidos como os demais, e cortados como as espigas do trigo.

S'au ridicat; şi într'o clipă nu mai sînt, cad, mor ca toţi oamenii, sînt tăiaţi ca spicele coapte.

Se não é assim, quem me desmentirá e desfará as minhas palavras?

Nu este aşa? Cine mă va dovedi de minciună, cine-mi va nimici cuvintele mele?``