Job 10

L’anima mia prova disgusto della vita; vo’ dar libero corso al mio lamento, vo’ parlar nell’amarezza dell’anima mia!

M'am desgustat de viaţă! Voi da drum slobod plîngerii mele, voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.

Io dirò a Dio: "Non mi condannare! Fammi sapere perché contendi meco!"

Eu zic lui Dumnezeu: ,Nu mă osîndi! Arată-mi pentru ce Te cerţi cu mine!

Ti par egli ben fatto d’opprimere, di sprezzare l’opera delle tue mani e di favorire i disegni de’ malvagi?

Îţi place să chinuieşti, să dispreţuieşti făptura mînilor Tale, în timp ce faci să-Ţi strălucească bunăvoinţa peste sfatul celor răi?

Hai tu occhi di carne? Vedi tu come vede l’uomo?

Oare ai ochi de carne, sau vezi cum vede un om?

I tuoi giorni son essi come i giorni del mortale, i tuoi anni son essi come gli anni degli umani,

Zilele Tale sînt ca zilele omului, şi anii Tăi ca anii lui,

che tu investighi tanto la mia iniquità, che t’informi così del mio peccato,

ca să cercetezi fărădelegea mea şi să cauţi păcatul meu,

pur sapendo ch’io non son colpevole, e che non v’è chi mi liberi dalla tua mano?

cînd ştii bine că nu sînt vinovat, şi că nimeni nu mă poate scăpa din mîna Ta?

Le tue mani m’hanno formato m’hanno fatto tutto quanto… e tu mi distruggi!

Mînile Tale m'au făcut şi m'au zidit, ele m'au întocmit în întregime... Şi Tu să mă nimiceşti!

Deh, ricordati che m’hai plasmato come argilla… e tu mi fai ritornare in polvere!

Adu-Ţi aminte că Tu m'ai lucrat ca lutul; şi vrei din nou să mă prefaci în ţărînă?

Non m’hai tu colato come il latte e fatto rapprender come il cacio?

Nu m'ai muls ca laptele?

Tu m’hai rivestito di pelle e di carne, e m’hai intessuto d’ossa e di nervi.

M'ai îmbrăcat cu piele şi carne, m'ai ţesut cu oase şi vine;

Mi sei stato largo di vita e di grazia, la tua provvidenza ha vegliato sul mio spirito,

mi-ai dat bunăvoinţa Ta şi viaţa, m'ai păstrat cu suflarea prin îngrijirile şi paza Ta.

ed ecco quello che nascondevi in cuore! Sì, lo so, questo meditavi:

Iată totuş ce ascundeai în inima Ta, iată, ştiu acum, ce aveai de gînd:

se avessi peccato, l’avresti ben tenuto a mente, e non m’avresti assolto dalla mia iniquità.

că, dacă păcătuiesc, să mă pîndeşti, şi să nu-mi ierţi fărădelegea.

Se fossi stato malvagio, guai a me! Se giusto, non avrei osato alzar la fronte, sazio d’ignominia, spettatore della mia miseria.

Dacă sînt vinovat, vai de mine! Dacă sînt nevinovat, nu îndrăznesc să-mi ridic capul, sătul de ruşine şi cufundat în ticăloşia mea.

Se l’avessi alzata, m’avresti dato la caccia come ad un leone e contro di me avresti rinnovato le tue maraviglie;

Şi dacă îndrăznesc să -l ridic, mă urmăreşti ca un leu, mă loveşti cu lucruri de mirat,

m’avresti messo a fronte nuovi testimoni, e avresti raddoppiato il tuo sdegno contro di me; legioni su legioni m’avrebbero assalito.

Îmi pui înainte noi martori împotrivă, Îţi creşte mînia împotriva mea, şi mă năpădeşti cu o droaie de nenorociri.

E allora, perché m’hai tratto dal seno di mia madre? Sarei spirato senza che occhio mi vedesse!

Pentruce m'ai scos din pîntecele mamei mele? O, de aş fi murit, şi ochiul să nu mă fi văzut!

Sarei stato come se non fossi mai esistito, m’avrebbero portato dal seno materno alla tomba!

Aş fi ca şi cum n'aş fi fost, şi din pîntecele mamei mele aş fi trecut în mormînt!

Non son forse pochi i giorni che mi restano? Cessi egli dunque, mi lasci stare, ond’io mi rassereni un poco,

Nu sînt zilele mele destul de puţine? Să mă lase dar, să plece dela mine, şi să răsuflu puţin,

prima ch’io me ne vada, per non più tornare, nella terra delle tenebre e dell’ombra di morte:

înainte de a mă duce, ca să nu mă mai întorc,

terra oscura come notte profonda, ove regnano l’ombra di morte ed il caos, il cui chiarore è come notte oscura".

în ţara întunerecului şi a umbrei morţii, în ţara negurii adînci, unde domneşte umbra morţii şi neorînduiala, şi unde lumina este ca întunerecul!``