Job 10

נקטה נפשי בחיי אעזבה עלי שיחי אדברה במר נפשי׃

M'am desgustat de viaţă! Voi da drum slobod plîngerii mele, voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.

אמר אל אלוה אל תרשיעני הודיעני על מה תריבני׃

Eu zic lui Dumnezeu: ,Nu mă osîndi! Arată-mi pentru ce Te cerţi cu mine!

הטוב לך כי תעשק כי תמאס יגיע כפיך ועל עצת רשעים הופעת׃

Îţi place să chinuieşti, să dispreţuieşti făptura mînilor Tale, în timp ce faci să-Ţi strălucească bunăvoinţa peste sfatul celor răi?

העיני בשר לך אם כראות אנוש תראה׃

Oare ai ochi de carne, sau vezi cum vede un om?

הכימי אנוש ימיך אם שנותיך כימי גבר׃

Zilele Tale sînt ca zilele omului, şi anii Tăi ca anii lui,

כי תבקש לעוני ולחטאתי תדרוש׃

ca să cercetezi fărădelegea mea şi să cauţi păcatul meu,

על דעתך כי לא ארשע ואין מידך מציל׃

cînd ştii bine că nu sînt vinovat, şi că nimeni nu mă poate scăpa din mîna Ta?

ידיך עצבוני ויעשוני יחד סביב ותבלעני׃

Mînile Tale m'au făcut şi m'au zidit, ele m'au întocmit în întregime... Şi Tu să mă nimiceşti!

זכר נא כי כחמר עשיתני ואל עפר תשיבני׃

Adu-Ţi aminte că Tu m'ai lucrat ca lutul; şi vrei din nou să mă prefaci în ţărînă?

הלא כחלב תתיכני וכגבנה תקפיאני׃

Nu m'ai muls ca laptele?

עור ובשר תלבישני ובעצמות וגידים תסככני׃

M'ai îmbrăcat cu piele şi carne, m'ai ţesut cu oase şi vine;

חיים וחסד עשית עמדי ופקדתך שמרה רוחי׃

mi-ai dat bunăvoinţa Ta şi viaţa, m'ai păstrat cu suflarea prin îngrijirile şi paza Ta.

ואלה צפנת בלבבך ידעתי כי זאת עמך׃

Iată totuş ce ascundeai în inima Ta, iată, ştiu acum, ce aveai de gînd:

אם חטאתי ושמרתני ומעוני לא תנקני׃

că, dacă păcătuiesc, să mă pîndeşti, şi să nu-mi ierţi fărădelegea.

אם רשעתי אללי לי וצדקתי לא אשא ראשי שבע קלון וראה עניי׃

Dacă sînt vinovat, vai de mine! Dacă sînt nevinovat, nu îndrăznesc să-mi ridic capul, sătul de ruşine şi cufundat în ticăloşia mea.

ויגאה כשחל תצודני ותשב תתפלא בי׃

Şi dacă îndrăznesc să -l ridic, mă urmăreşti ca un leu, mă loveşti cu lucruri de mirat,

תחדש עדיך נגדי ותרב כעשך עמדי חליפות וצבא עמי׃

Îmi pui înainte noi martori împotrivă, Îţi creşte mînia împotriva mea, şi mă năpădeşti cu o droaie de nenorociri.

ולמה מרחם הצאתני אגוע ועין לא תראני׃

Pentruce m'ai scos din pîntecele mamei mele? O, de aş fi murit, şi ochiul să nu mă fi văzut!

כאשר לא הייתי אהיה מבטן לקבר אובל׃

Aş fi ca şi cum n'aş fi fost, şi din pîntecele mamei mele aş fi trecut în mormînt!

הלא מעט ימי יחדל ישית ממני ואבליגה מעט׃

Nu sînt zilele mele destul de puţine? Să mă lase dar, să plece dela mine, şi să răsuflu puţin,

בטרם אלך ולא אשוב אל ארץ חשך וצלמות׃

înainte de a mă duce, ca să nu mă mai întorc,

ארץ עפתה כמו אפל צלמות ולא סדרים ותפע כמו אפל׃

în ţara întunerecului şi a umbrei morţii, în ţara negurii adînci, unde domneşte umbra morţii şi neorînduiala, şi unde lumina este ca întunerecul!``