Psalms 88

ای خداوند، خدای من، ای نجات‌دهندهٔ من، تمام روز نزد تو دعا می‌کنم و شب هنگام به درگاهت ناله می‌کنم.
(O cîntare. Un psalm al fiilor lui Core. Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat cu flautul. O cîntare a lui Heman, Ezrahitul.) Doamne, Dumnezeul mîntuirii mele! Zi şi noapte strig înaintea Ta!
دعای مرا بشنو و به نالهٔ من توجّه نما.
S'ajungă rugăciunea mea înaintea Ta! Ia aminte la cererile mele;
مشکلات زیادی بر من هجوم آورده و جانم را به لب رسانده‌اند.
căci mi s'a săturat sufletul de rele, şi mi se apropie viaţa de locuinţa morţilor.
تمامی قوتّم از بین رفته و مانند کسانی شده‌ام که در انتظار مرگ هستند.
Sînt pus în rîndul celor ce se pogoară în groapă, sînt ca un om, care nu mai are putere.
مانند مردگان، فراموش شده‌ام و مانند یکی از کشته شدگانی هستم که در قبر گذاشته باشند؛ کسانی‌که ایشان را فراموش کرده‌ای و از الطاف تو محرومند.
Stau întins printre cei morţi, ca cei ucişi şi culcaţi în mormînt, de cari nu-Ţi mai aduci aminte, şi cari sînt despărţiţi de mîna Ta.
مرا در ته گور و در تاریکی مطلق رها کردی.
M'ai aruncat în groapa cea mai de jos, în întunerec, în adîncuri.
خشم تو بر من قرار گرفته و امواج غضب تو مرا احاطه کرده‌اند.
Mînia Ta mă apasă, şi mă năpădeşti cu toate valurile Tale. -
آشنایانم را از من جدا کردی و مرا مورد تنفّر آنان قرار داده‌ای. آن‌چنان گرفتار شده‌ام که راه گریزی ندارم.
Ai îndepărtat dela mine pe toţi prietenii mei, m'ai făcut o pricină de scîrbă pentru ei; sînt închis şi nu pot să ies.
چشمانم از غصّه تار گردیده‌اند. خداوندا، هر روز نزد تو دعا می‌کنم و دست نیاز به درگاه تو بلند می‌کنم.
Mi se topesc ochii de suferinţă; în toate zilele Te chem, Doamne, şi-mi întind mînile spre Tine!
آیا برای مردگان معجزه می‌کنی؟ آیا مردگان برخاسته، تو را ستایش خواهند نمود؟
Oare pentru morţi faci Tu minuni? Sau se scoală morţii să Te laude? -
آیا در قبر گفت‌وگویی از محبّت پایدار و وفاداری تو هست؟
Se vorbeşte de bunătatea Ta în mormînt, şi de credincioşia Ta în Adînc?
آیا معجزات تو در آن مکان تاریک دیده می‌شود؟ و یا نیكویی تو در دیار خاموش بیان می‌گردد؟
Sînt cunoscute minunile Tale în întunerec, şi dreptatea Ta în ţara uitării?
خداوندا، هر روز صبح به درگاه تو دعا می‌کنم و از پیشگاه تو یاری می‌طلبم.
Doamne, eu îşi cer ajutorul, şi dimineaţa rugăciunea mea se înalţă la Tine.
خداوندا، چرا مرا از خود می‌رانی؟ چرا روی خود را از من پنهان می‌کنی؟
Pentruce, Doamne, lepezi sufletul meu? Pentruce îmi ascunzi Faţa Ta?
از زمان کودکی خود رنج کشیده و به مرگ نزدیک شده‌ام، از ترس تنبیه تو در عذاب هستم.
Din tinereţă, sînt nenorocit şi trag să mor, sînt cuprins de spaimele Tale, şi nu ştiu ce să mai fac.
آتش خشم تو مرا از پا انداخته است و از ترس حملات تو نابود گردیده‌ام.
Mînia Ta trece peste mine, spaimele Tale mă nimicesc de tot.
آنها مانند توفان هر روز مرا از هر طرف احاطه کرده‌اند.
Ele mă înconjoară toată ziua, ca nişte ape, mă înfăşoară toate deodată.
تو حتّی دوستان نزدیک مرا از من جدا کرده و تاریکی را مونس من ساخته‌ای.
Ai depărtat dela mine pe prieteni şi tovarăşi; şi cei de aproape ai mei s'au făcut nevăzuţi.