Job 10

Min Sjæl er led ved mit Liv, frit Løb vil jeg give min Klage over ham, i min bitre Sjælenød vil jeg tale,

M'am desgustat de viaţă! Voi da drum slobod plîngerii mele, voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.

sige til Gud: Fordøm mig dog ikke, lad mig vide, hvorfor du tvister med mig!

Eu zic lui Dumnezeu: ,Nu mă osîndi! Arată-mi pentru ce Te cerţi cu mine!

Gavner det dig at øve Vold, at forkaste det Værk, dine Hænder danned, men smile til gudløses Råd?

Îţi place să chinuieşti, să dispreţuieşti făptura mînilor Tale, în timp ce faci să-Ţi strălucească bunăvoinţa peste sfatul celor răi?

Har du da kødets Øjne, ser du, som Mennesker ser,

Oare ai ochi de carne, sau vezi cum vede un om?

er dine Dage som Menneskets Dage, er dine År som Mandens Dage,

Zilele Tale sînt ca zilele omului, şi anii Tăi ca anii lui,

siden du søger efter min Brøde, leder efter min Synd,

ca să cercetezi fărădelegea mea şi să cauţi păcatul meu,

endskønt du ved, jeg ikke er skyldig; men af din Hånd er der ingen Redning!

cînd ştii bine că nu sînt vinovat, şi că nimeni nu mă poate scăpa din mîna Ta?

Dine Hænder gjorde og danned mig først, så skifter du Sind og gør mig til intet!

Mînile Tale m'au făcut şi m'au zidit, ele m'au întocmit în întregime... Şi Tu să mă nimiceşti!

Kom i Hu, at du dannede mig som Ler, og til Støv vil du atter gøre mig!

Adu-Ţi aminte că Tu m'ai lucrat ca lutul; şi vrei din nou să mă prefaci în ţărînă?

Mon du ikke hældte mig ud som Mælk og lod mig skørne som Ost,

Nu m'ai muls ca laptele?

iklædte mig Hud og kød og fletted mig sammen med Ben og Sener?

M'ai îmbrăcat cu piele şi carne, m'ai ţesut cu oase şi vine;

Du gav mig Liv og Livskraft, din Omhu vogted min Ånd

mi-ai dat bunăvoinţa Ta şi viaţa, m'ai păstrat cu suflarea prin îngrijirile şi paza Ta.

og så gemte du dog i dit Hjerte på dette, jeg skønner, dit Øjemed var:

Iată totuş ce ascundeai în inima Ta, iată, ştiu acum, ce aveai de gînd:

Synded jeg, vogted du på mig og tilgav ikke min Brøde.

că, dacă păcătuiesc, să mă pîndeşti, şi să nu-mi ierţi fărădelegea.

Fald jeg forbrød mig, da ve mig! Var jeg retfærdig, jeg skulde dog ikke løfte mit Hoved, men mættes med Skændsel, kvæges med Nød.

Dacă sînt vinovat, vai de mine! Dacă sînt nevinovat, nu îndrăznesc să-mi ridic capul, sătul de ruşine şi cufundat în ticăloşia mea.

Knejsed jeg, jog du mig som en Løve, handlede atter ufatteligt med mig;

Şi dacă îndrăznesc să -l ridic, mă urmăreşti ca un leu, mă loveşti cu lucruri de mirat,

nye Vidner førte du mod mig, øged din Uvilje mod mig, opbød atter en Hær imod mig!

Îmi pui înainte noi martori împotrivă, Îţi creşte mînia împotriva mea, şi mă năpădeşti cu o droaie de nenorociri.

Hvi drog du mig da af Moders Liv? Jeg burde have udåndet, uset af alle;

Pentruce m'ai scos din pîntecele mamei mele? O, de aş fi murit, şi ochiul să nu mă fi văzut!

jeg burde have været som aldrig født, været ført til Graven fra Moders Skød.

Aş fi ca şi cum n'aş fi fost, şi din pîntecele mamei mele aş fi trecut în mormînt!

Er ej mine Livsdage få? Så slip mig, at jeg kan kvæges lidt,

Nu sînt zilele mele destul de puţine? Să mă lase dar, să plece dela mine, şi să răsuflu puţin,

før jeg for evigt går bort til Mørkets og Mulmets Land,

înainte de a mă duce, ca să nu mă mai întorc,

Landet med bælgmørkt Mulm, med Mørke og uden Orden, hvor Lyset selv er som Mørket."

în ţara întunerecului şi a umbrei morţii, în ţara negurii adînci, unde domneşte umbra morţii şi neorînduiala, şi unde lumina este ca întunerecul!``