Job 10

M'am desgustat de viaţă! Voi da drum slobod plîngerii mele, voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.

Життя моє стало бридке для моєї душі... Нехай нарікання своє я на себе пущу, нехай говорю я в гіркоті своєї душі!

Eu zic lui Dumnezeu: ,Nu mă osîndi! Arată-mi pentru ce Te cerţi cu mine!

Скажу Богові я: Не осуджуй мене! Повідом же мене, чого став Ти зо мною на прю?

Îţi place să chinuieşti, să dispreţuieşti făptura mînilor Tale, în timp ce faci să-Ţi strălucească bunăvoinţa peste sfatul celor răi?

Чи це добре Тобі, що Ти гнобиш мене, що погорджуєш творивом рук Своїх, а раду безбожних освітлюєш?

Oare ai ochi de carne, sau vezi cum vede un om?

Хіба маєш Ти очі тілесні? Чи Ти бачиш так само, як бачить людина людину?

Zilele Tale sînt ca zilele omului, şi anii Tăi ca anii lui,

Хіба Твої дні як дні людські, чи літа Твої як дні мужа,

ca să cercetezi fărădelegea mea şi să cauţi păcatul meu,

що шукаєш провини моєї й вивідуєш гріх мій,

cînd ştii bine că nu sînt vinovat, şi că nimeni nu mă poate scăpa din mîna Ta?

хоч відаєш Ти, що я не беззаконник, та нема, хто б мене врятував від Твоєї руки?

Mînile Tale m'au făcut şi m'au zidit, ele m'au întocmit în întregime... Şi Tu să mă nimiceşti!

Твої руки створили мене і вчинили мене, потім Ти обернувся і губиш мене...

Adu-Ţi aminte că Tu m'ai lucrat ca lutul; şi vrei din nou să mă prefaci în ţărînă?

Пам'ятай, що мов глину мене обробив Ти, і в порох мене обертаєш.

Nu m'ai muls ca laptele?

Чи не ллєш мене, мов молоко, і не згустив Ти мене, мов на сир?

M'ai îmbrăcat cu piele şi carne, m'ai ţesut cu oase şi vine;

Ти шкірою й тілом мене зодягаєш, і сплів Ти мене із костей та із жил.

mi-ai dat bunăvoinţa Ta şi viaţa, m'ai păstrat cu suflarea prin îngrijirile şi paza Ta.

Життя й милість подав Ти мені, а опіка Твоя стерегла мого духа.

Iată totuş ce ascundeai în inima Ta, iată, ştiu acum, ce aveai de gînd:

А оце заховав Ти у серці Своєму, я знаю, що є воно в Тебе:

că, dacă păcătuiesc, să mă pîndeşti, şi să nu-mi ierţi fărădelegea.

якщо я грішу, Ти мене стережеш, та з провини моєї мене не очищуєш...

Dacă sînt vinovat, vai de mine! Dacă sînt nevinovat, nu îndrăznesc să-mi ridic capul, sătul de ruşine şi cufundat în ticăloşia mea.

Якщо я провинюся, то горе мені! А якщо я невинний, не смію підняти свою голову, ситий стидом та напоєний горем своїм!...

Şi dacă îndrăznesc să -l ridic, mă urmăreşti ca un leu, mă loveşti cu lucruri de mirat,

А коли піднесеться вона, то Ти ловиш мене, як той лев, і знову предивно зо мною поводишся:

Îmi pui înainte noi martori împotrivă, Îţi creşte mînia împotriva mea, şi mă năpădeşti cu o droaie de nenorociri.

поновлюєш свідків Своїх проти мене, помножуєш гнів Свій на мене, військо за військом на мене Ти шлеш...

Pentruce m'ai scos din pîntecele mamei mele? O, de aş fi murit, şi ochiul să nu mă fi văzut!

І нащо з утроби Ти вивів мене? Я був би помер, і жоднісіньке око мене не побачило б,

Aş fi ca şi cum n'aş fi fost, şi din pîntecele mamei mele aş fi trecut în mormînt!

як нібито не існував був би я, перейшов би з утроби до гробу...

Nu sînt zilele mele destul de puţine? Să mă lase dar, să plece dela mine, şi să răsuflu puţin,

Отож, дні мої нечисленні, перестань же, й від мене вступись, і нехай не турбуюся я бодай трохи,

înainte de a mă duce, ca să nu mă mai întorc,

поки я не піду й не вернуся! до краю темноти та смертної тіні,

în ţara întunerecului şi a umbrei morţii, în ţara negurii adînci, unde domneşte umbra morţii şi neorînduiala, şi unde lumina este ca întunerecul!``

до темного краю, як морок, до тьмяного краю, в якому порядків нема, і де світло, як темрява...