Psalms 74

(O cîntare a lui Asaf.) Pentruce, Dumnezeule, ne lepezi pentru totdeauna? Pentruce Te mînii pe turma păşunii Tale?

O God, why hast thou cast us off for ever? why doth thine anger smoke against the sheep of thy pasture?

Adu-Ţi aminte de poporul Tău, pe care l-ai cîştigat odinioară, pe care l-ai răscumpărat ca seminţie a moştenirii Tale! Adu-Ţi aminte de muntele Sionului, unde Îţi aveai locuinţa;

Remember thy congregation, which thou hast purchased of old; the rod of thine inheritance, which thou hast redeemed; this mount Zion, wherein thou hast dwelt.

îndreaptă-Ţi paşii spre aceste locuri pustiite fără curmare! Vrăjmaşul a pustiit totul în locaşul Tău cel sfînt.

Lift up thy feet unto the perpetual desolations; even all that the enemy hath done wickedly in the sanctuary.

Protivnicii Tăi au mugit în mijlocul Templului Tău; şi-au pus semnele lor drept semne.

Thine enemies roar in the midst of thy congregations; they set up their ensigns for signs.

Parcă erau nişte oameni, cari ridică toporul într'o pădure deasă:

A man was famous according as he had lifted up axes upon the thick trees.

în curînd au sfărîmat toate podoabele săpate, cu lovituri de securi şi ciocane.

But now they break down the carved work thereof at once with axes and hammers.

Au pus foc sfîntului Tău locaş; au dărîmat şi au pîngărit locuinţa Numelui Tău.

They have cast fire into thy sanctuary, they have defiled by casting down the dwelling place of thy name to the ground.

Ei ziceau în inima lor: ,,Să -i prăpădim pe toţi!`` Au ars toate locurile sfinte din ţară.

They said in their hearts, Let us destroy them together: they have burned up all the synagogues of God in the land.

Semnele noastre nu le mai vedem; nu mai este niciun prooroc, şi nu mai este nimeni printre noi, care să ştie pînă cînd...

We see not our signs: there is no more any prophet: neither is there among us any that knoweth how long.

Pînă cînd, Dumnezeule, va batjocori asupritorul, şi va nesocoti vrăjmaşul fără curmare Numele Tău?

O God, how long shall the adversary reproach? shall the enemy blaspheme thy name for ever?

Pentruce Îţi tragi înapoi mîna şi dreapta Ta? Scoate -o din sîn şi nimiceşte -i!

Why withdrawest thou thy hand, even thy right hand? pluck it out of thy bosom.

Totuş, Dumnezeu este Împăratul meu, care din vremuri străvechi dă izbăviri în mijlocul acestei ţări.

For God is my King of old, working salvation in the midst of the earth.

Tu ai despărţit marea cu puterea Ta, ai sfărîmat capetele balaurilor din ape;

Thou didst divide the sea by thy strength: thou brakest the heads of the dragons in the waters.

ai zdrobit capul Leviatanului, l-ai dat să -l mănince fiarele din pustie.

Thou brakest the heads of leviathan in pieces, and gavest him to be meat to the people inhabiting the wilderness.

Ai făcut să ţîşnească izvoare în pîraie, ai uscat rîuri, cari nu seacă.

Thou didst cleave the fountain and the flood: thou driedst up mighty rivers.

A Ta este ziua, a Ta este şi noaptea; Tu ai aşezat lumina şi soarele.

The day is thine, the night also is thine: thou hast prepared the light and the sun.

Tu ai statornicit toate hotarele pămîntului, Tu ai rînduit vara şi iarna.

Thou hast set all the borders of the earth: thou hast made summer and winter.

Adu-Ţi aminte, Doamne, că vrăjmaşul Te batjocoreşte, şi un popor nechibzuit huleşte Numele Tău!

Remember this, that the enemy hath reproached, O LORD, and that the foolish people have blasphemed thy name.

Nu lăsa pradă fiarelor sufletul turturelei Tale, şi nu uita pe vecie viaţa nenorociţilor Tăi!

O deliver not the soul of thy turtledove unto the multitude of the wicked: forget not the congregation of thy poor for ever.

Ai în vedere legămîntul! Căci locurile dosnice din ţară sînt pline de bîrloage de tîlhari.

Have respect unto the covenant: for the dark places of the earth are full of the habitations of cruelty.

Să nu se întoarcă ruşinat cel apăsat, ci nenorocitul şi săracul să laude Numele Tău!

O let not the oppressed return ashamed: let the poor and needy praise thy name.

Scoală-te, Dumnezeule, apără-Ţi pricina! Adu-Ţi aminte de ocările, pe cari Ţi le aruncă în fiecare zi cel fără minte!

Arise, O God, plead thine own cause: remember how the foolish man reproacheth thee daily.

Nu uita strigătele protivnicilor Tăi, zarva care creşte necurmat a celor ce se ridică împotriva Ta!

Forget not the voice of thine enemies: the tumult of those that rise up against thee increaseth continually.