Psalms 49

Aŭskultu ĉi tion, ĉiuj popoloj; Atentu, ĉiuj loĝantoj de la mondo,

(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al fiilor lui Core.) Ascultaţi lucrul acesta, toate popoarele, luaţi aminte, toţi locuitorii lumii:

Kaj altrangulo kaj malaltrangulo, Riĉulo kaj malriĉulo kune.

mici şi mari, bogaţi şi săraci!

Mia buŝo diros saĝaĵon, Kaj la penso de mia koro prudentaĵon.

Gura mea va vorbi cuvinte înţelepte, şi inima mea are gînduri pline de judecată.

Mi klinos mian orelon al sentenco; Sur harpo mi esprimos mian enigmon.

Eu îmi plec urechea la pildele care îmi sînt însuflate, îmi încep cîntarea în sunetul arfei.

Kial mi devus timi en tagoj de malbono, Kiam min ĉirkaŭas la malboneco de miaj persekutantoj,

Pentru ce să mă tem în zilele nenorocirii, cînd mă înconjoară nelegiuirea protivnicilor mei?

Kiuj fidas sian potencon Kaj fanfaronas per sia granda riĉeco?

Ei se încred în avuţiile lor, şi se fălesc cu bogăţia lor cea mare.

Fraton tute ne liberigos homo, Nek donos al Dio elaĉeton por li

Dar nu pot să se răscumpere unul pe altul, nici să dea lui Dumnezeu preţul răscumpărării.

(Multekosta estus la elaĉeto de ilia animo, Kaj neniam tio estos),

Răscumpărarea sufletului lor este aşa de scumpă, că nu se va face niciodată.

Ke li restu viva eterne, Ke li ne vidu la tombon.

Nu vor trăi pe vecie, nu pot să nu vadă mormîntul.

Oni ja vidas, ke saĝuloj mortas, Kaj ankaŭ malsaĝulo kaj sensciulo pereas Kaj lasas al aliaj sian havon.

Da, îl vor vedea: căci înţelepţii mor, nebunul şi prostul deopotrivă pier, şi lasă altora avuţiile lor.

Ilia deziro estas, ke iliaj domoj ekzistu por ĉiam, Kaj iliaj loĝejoj de generacio al generacio; Ili nomas siajn bienojn laŭ siaj nomoj.

Ei îşi închipuiesc că vecinice le vor fi casele, că locuinţele lor vor dăinui din veac în veac, ei, cari dau numele lor la ţări întregi.

Sed homo ne restas longe en honoro; Li egaliĝas al bruto buĉota.

Dar omul pus în cinste nu dăinuieşte, ci este ca dobitoacele cari se taie.

Tia estas ilia vojo, ilia espero, Kaj iliaj posteuloj aprobas ilian opinion. Sela.

Iată ce soartă au ei, cei plini de atîta încredere, precum şi cei ce îi urmează, cărora le plac cuvintele lor. -

Kiel ŝafoj ili estos metataj en Ŝeolon; La morto ilin paŝtos; Kaj matene virtuloj ilin ekposedos, Kaj ilia bildo pereos en Ŝeol, perdinte loĝejon.

Sînt duşi ca o turmă în locuinţa morţilor, îi paşte moartea, şi în curînd oamenii fără prihană îi calcă în picioare: li se duce frumuseţa, şi locuinţa morţilor le este locaşul.

Sed Dio liberigos mian animon el la mano de Ŝeol, Ĉar Li prenos min. Sela.

Dar mie Dumnezeu îmi va scăpa sufletul din locuinţa morţilor, căci mă va lua supt ocrotirea Lui. -

Ne timu, kiam homo riĉiĝas, Kiam grandiĝas la gloro de lia domo.

Nu te teme cînd se îmbogăţeşte cineva, şi cînd i se înmulţesc vistieriile casei;

Ĉar mortante li nenion prenos; Ne iros post li malsupren lia honoro.

căci nu ia nimic cu el cînd moare: vistieriile lui nu se pogoară după el.

Ĉar kvankam li ĝuigas sian animon dum sia vivado, Kaj oni vin laŭdas por tio, ke vi faras al vi bone,

Să se tot creadă omul fericit în viaţă, să se tot laude cu bucuriile pe cari şi le face,

Tamen li iros al la generacio de siaj patroj, Kiuj neniam vidos lumon.

căci tot în locuinţa părinţilor săi va merge, şi nu va mai vedea lumina niciodată.

Homo, kiu estas en honoro, sed ne havas prudenton, Estas egala al bruto buĉota.

Omul pus în cinste, şi fără pricepere, este ca dobitoacele pe cari le tai.