Job 26

A odpovídaje Job, řekl:

Iov a luat cuvîntul şi a zis:

Komu jsi napomohl? Tomu-li, kterýž nemá síly? Toho-lis retoval, kterýž jest bez moci?

,,Cît de bine ştii tu să vii în ajutorul slăbiciunii! Cum dai tu ajutor braţului fără putere!

Komu jsi rady udělil? Nemoudrému-li? Hned jsi základu dostatečně poučil?

Ce bune sfaturi dai tu celui fără pricepere! Ce belşug de înţelepciune dai tu la iveală!

Komužs ty řeči zvěstoval? A čí duch vyšel z tebe?

Către cine se îndreaptă cuvintele tale? Şi al cui duh vorbeşte prin tine?

Však i mrtvé věci pod vodami a obyvateli jejich sformovány bývají.

Înaintea lui Dumnezeu tremură umbrele supt ape şi supt locuitorii lor;

Odkryta jest propast před ním, i zahynutí není zakryto.

înaintea Lui locuinţa morţilor este goală, adîncul n'are acoperiş.

Ontě roztáhl půlnoční stranu nad prázdnem, zavěsil zemi na ničemž.

El întinde miazănoaptea asupra golului, şi spînzură pămîntul pe nimic.

Zavazuje vody v oblacích svých, aniž se trhá oblak pod nimi.

Leagă apele în norii Săi, şi norii nu se sparg supt greutatea lor.

On sám zdržuje stále trůn svůj, a roztahuje na něm oblaky své.

Acopere faţa scaunului Său de domnie, şi Îşi întinde norul peste el.

Cíl vyměřil rozlévání se vodám, až do skonání světla a tmy.

A tras o boltă pe faţa apelor, ca hotar între lumină şi întunerec.

Sloupové nebeští třesou se a pohybují od žehrání jeho.

Stîlpii cerului se clatină, şi se înspăimîntă la ameninţarea Lui.

Mocí svou rozdělil moře, a rozumností svou dutí jeho.

Prin puterea Lui turbură marea, prin priceperea Lui îi sfarmă furia.

Duchem svým nebesa ozdobil, a ruka jeho sformovala hada dlouhého.

Suflarea Lui înseninează cerul, mîna Lui străpunge şarpele fugar.

Aj, toť jsou jen částky cest jeho, a jak nestižitelné jest i to maličko, což jsme slyšeli o něm. Hřímání pak moci jeho kdo srozumí?

Şi acestea sînt doar marginile căilor Sale, şi numai adierea lor uşoară ajunge pînă la noi! Dar tunetul lucrărilor Lui puternice cine -l va auzi?``