Psalms 49

Zborovođi. Sinova Korahovih. Psalam.

(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al fiilor lui Core.) Ascultaţi lucrul acesta, toate popoarele, luaţi aminte, toţi locuitorii lumii:

Poslušajte ovo, svi narodi, čujte, svi stanovnici zemlje,

mici şi mari, bogaţi şi săraci!

vi, djeco puka, i vi, odličnici, bogati i siromašni zajedno!

Gura mea va vorbi cuvinte înţelepte, şi inima mea are gînduri pline de judecată.

Moja će usta zboriti mudrost, i moje srce misli razumne.

Eu îmi plec urechea la pildele care îmi sînt însuflate, îmi încep cîntarea în sunetul arfei.

K poučnoj izreci priklonit ću uho, uz harfu ću izložit' svoju zagonetku.

Pentru ce să mă tem în zilele nenorocirii, cînd mă înconjoară nelegiuirea protivnicilor mei?

Što da se bojim u danima nesreće kad me opkoli zloba izdajica

Ei se încred în avuţiile lor, şi se fălesc cu bogăţia lor cea mare.

koji se u blago svoje uzdaju i silnim se hvale bogatstvom?

Dar nu pot să se răscumpere unul pe altul, nici să dea lui Dumnezeu preţul răscumpărării.

TÓa nitko sebe ne može otkupit' ni za se dati Bogu otkupninu:

Răscumpărarea sufletului lor este aşa de scumpă, că nu se va face niciodată.

životu je cijena previsoka, i nikada je neće platiti

Nu vor trăi pe vecie, nu pot să nu vadă mormîntul.

tko želi živjeti dovijeka i ne vidjeti jamu grobnu.

Da, îl vor vedea: căci înţelepţii mor, nebunul şi prostul deopotrivă pier, şi lasă altora avuţiile lor.

Jer, i mudri umiru, pogiba i luđak i bezumnik: bogatstvo svoje ostavlja drugima.

Ei îşi închipuiesc că vecinice le vor fi casele, că locuinţele lor vor dăinui din veac în veac, ei, cari dau numele lor la ţări întregi.

Grobovi im kuće zasvagda, stanovi njihovi od koljena do koljena, sve ako se zemlje nazivale imenima njihovim.

Dar omul pus în cinste nu dăinuieşte, ci este ca dobitoacele cari se taie.

Čovjek koji nerazumno živi sličan je stoci koja ugiba.

Iată ce soartă au ei, cei plini de atîta încredere, precum şi cei ce îi urmează, cărora le plac cuvintele lor. -

Takav je put onih koji se ludo uzdaju, to je konac onih koji uživaju u sreći:

Sînt duşi ca o turmă în locuinţa morţilor, îi paşte moartea, şi în curînd oamenii fără prihană îi calcă în picioare: li se duce frumuseţa, şi locuinţa morţilor le este locaşul.

Poput stada redaju se u Podzemlju, smrt im je pastir, a dobri njima vladaju. Njihova će lika brzo nestati, Podzemlje će im biti postojbina.

Dar mie Dumnezeu îmi va scăpa sufletul din locuinţa morţilor, căci mă va lua supt ocrotirea Lui. -

A moju će dušu Bog ugrabiti Podzemlju iz pandža i milostivo me primiti.

Nu te teme cînd se îmbogăţeşte cineva, şi cînd i se înmulţesc vistieriile casei;

Ne boj se ako se tko obogati i ako se poveća blago doma njegova:

căci nu ia nimic cu el cînd moare: vistieriile lui nu se pogoară după el.

kad umre, ništa neće ponijeti sa sobom, i blago njegovo neće s njime sići.

Să se tot creadă omul fericit în viaţă, să se tot laude cu bucuriile pe cari şi le face,

Ako se u životu držao sretnim - "Govorit će se da ti je dobro bilo!" -

căci tot în locuinţa părinţilor săi va merge, şi nu va mai vedea lumina niciodată.

i on će doći u skup otaca svojih, gdje svjetlosti više vidjeti neće. [ (Psalms 49:21) Čovjek koji nerazumno živi sličan je stoci koja ugiba. ]

Omul pus în cinste, şi fără pricepere, este ca dobitoacele pe cari le tai.