Job 10

Душата ми е отегчена от живота ми; ще дам воля на оплакването си в себе си, ще говоря в горестта на душата си.

M'am desgustat de viaţă! Voi da drum slobod plîngerii mele, voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.

Ще кажа на Бога: Не ме осъждай! Покажи ми защо се съдиш с мен!

Eu zic lui Dumnezeu: ,Nu mă osîndi! Arată-mi pentru ce Te cerţi cu mine!

Добре ли е за Теб да потискаш, да отхвърляш делото на ръцете Си и да озаряваш съвета на безбожните?

Îţi place să chinuieşti, să dispreţuieşti făptura mînilor Tale, în timp ce faci să-Ţi strălucească bunăvoinţa peste sfatul celor răi?

Плътски очи ли имаш, или гледаш, както гледа човек?

Oare ai ochi de carne, sau vezi cum vede un om?

Дните Ти като дните на смъртен човек ли са, или годините Ти — като дни на мъж,

Zilele Tale sînt ca zilele omului, şi anii Tăi ca anii lui,

за да търсиш беззаконието ми и да издирваш греха ми?

ca să cercetezi fărădelegea mea şi să cauţi păcatul meu,

Знаеш, че не съм виновен, и пак няма кой да избавя от ръката Ти.

cînd ştii bine că nu sînt vinovat, şi că nimeni nu mă poate scăpa din mîna Ta?

Ръцете Ти ме образуваха и създадоха всичките ми части изцяло — и ще ме погълнеш ли?

Mînile Tale m'au făcut şi m'au zidit, ele m'au întocmit în întregime... Şi Tu să mă nimiceşti!

Спомни си, моля Те, че ме оформи като глина — и ще ме върнеш ли в пръстта?

Adu-Ţi aminte că Tu m'ai lucrat ca lutul; şi vrei din nou să mă prefaci în ţărînă?

Не си ли ме излял като мляко и не си ли ме съсирил като сирене?

Nu m'ai muls ca laptele?

С кожа и плът си ме облякъл и с кости и жили си ме оплел.

M'ai îmbrăcat cu piele şi carne, m'ai ţesut cu oase şi vine;

Живот и милост си ми дал и Твоята закрила е опазила духа ми.

mi-ai dat bunăvoinţa Ta şi viaţa, m'ai păstrat cu suflarea prin îngrijirile şi paza Ta.

Но това си криел в сърцето Си — зная, че това е било у Теб:

Iată totuş ce ascundeai în inima Ta, iată, ştiu acum, ce aveai de gînd:

ако съгреша, тогава Ти ме наблюдаваш и няма да ме считаш за невинен.

că, dacă păcătuiesc, să mă pîndeşti, şi să nu-mi ierţi fărădelegea.

Ако бях виновен, горко ми; и ако съм праведен, не мога да вдигна главата си. Наситен с позор — виж скръбта ми,

Dacă sînt vinovat, vai de mine! Dacă sînt nevinovat, nu îndrăznesc să-mi ridic capul, sătul de ruşine şi cufundat în ticăloşia mea.

защото расте! Ти ме гониш като лъв и отново се показваш чуден към мен.

Şi dacă îndrăznesc să -l ridic, mă urmăreşti ca un leu, mă loveşti cu lucruri de mirat,

Подновяваш свидетелите Си против мен и увеличаваш гнева Си към мен; една след друга пращаш войски против мен.

Îmi pui înainte noi martori împotrivă, Îţi creşte mînia împotriva mea, şi mă năpădeşti cu o droaie de nenorociri.

Защо тогава ме извади от утробата? Да бях умрял, без око да ме е видяло!

Pentruce m'ai scos din pîntecele mamei mele? O, de aş fi murit, şi ochiul să nu mă fi văzut!

Бих бил, като че не съм бил; бих бил отнесен от утробата към гроба.

Aş fi ca şi cum n'aş fi fost, şi din pîntecele mamei mele aş fi trecut în mormînt!

Дните ми не са ли малко? Престани! Остави ме малко да отдъхна,

Nu sînt zilele mele destul de puţine? Să mă lase dar, să plece dela mine, şi să răsuflu puţin,

преди да ида там — и няма да се върна — в земя на мрак и сянка на смъртта;

înainte de a mă duce, ca să nu mă mai întorc,

в земя на мрак като тъма, на смъртна сянка, без ред, където светлината е като тъма.

în ţara întunerecului şi a umbrei morţii, în ţara negurii adînci, unde domneşte umbra morţii şi neorînduiala, şi unde lumina este ca întunerecul!``