Job 14

Omul născut din femeie, are viaţa scurtă, dar plină de necazuri.
homo natus de muliere brevi vivens tempore repletus multis miseriis
Se naşte şi e tăiat ca o floare; fuge şi piere ca o umbră.
quasi flos egreditur et conteritur et fugit velut umbra et numquam in eodem statu permanet
Şi asupra lui ai Tu ochiul deschis! Şi pe mine mă tragi la judecată cu Tine!
et dignum ducis super huiuscemodi aperire oculos tuos et adducere eum tecum in iudicium
Cum ar putea să iasă dintr'o fiinţă necurată un om curat? Nu poate să iasă niciunul.
quis potest facere mundum de inmundo conceptum semine nonne tu qui solus es
Dacă zilele lui sînt hotărîte, dacă i-ai numărat lunile, dacă i-ai însemnat hotarul pe care nu -l va putea trece,
breves dies hominis sunt numerus mensuum eius apud te est constituisti terminos eius qui praeterire non poterunt
întoarce-Ţi măcar privirile dela el, şi dă -i răgaz, să aibă măcar bucuria pe care o are simbriaşul la sfîrşitul zilei.
recede paululum ab eo ut quiescat donec optata veniat sicut mercennarii dies eius
Un copac, şi tot are nădejde: căci cînd este tăiat, odrăsleşte din nou, şi iar dă lăstari.
lignum habet spem si praecisum fuerit rursum virescit et rami eius pullulant
Cînd i -a îmbătrînit rădăcina în pămînt, cînd îi piere trunchiul în ţărînă,
si senuerit in terra radix eius et in pulvere emortuus fuerit truncus illius
înverzeşte iarăş de mirosul apei, şi dă ramuri de parcă ar fi sădit din nou.
ad odorem aquae germinabit et faciet comam quasi cum primum plantatum est
Dar omul cînd moare, rămîne întins; omul, cînd îşi dă sufletul, unde mai este?
homo vero cum mortuus fuerit et nudatus atque consumptus ubi quaeso est
Cum pier apele din lacuri, şi cum seacă şi se usucă rîurile,
quomodo si recedant aquae de mari et fluvius vacuefactus arescat
aşa se culcă şi omul şi nu se mai scoală; cît vor fi cerurile, nu se mai deşteaptă, şi nu se mai scoală din somnul lui.
sic homo cum dormierit non resurget donec adteratur caelum non evigilabit nec consurget de somno suo
Ah! de m'ai ascunde în locuinţa morţilor, de m'ai acoperi pînă-Ţi va trece mînia, şi de mi-ai rîndui o vreme cînd Îţi vei aduce iarăş aminte de mine!
quis mihi hoc tribuat ut in inferno protegas me ut abscondas me donec pertranseat furor tuus et constituas mihi tempus in quo recorderis mei
Dacă omul odată mort ar putea să mai învieze, aş mai trage nădejde în tot timpul suferinţelor mele, pînă mi se va schimba starea în care mă găsesc.
putasne mortuus homo rursum vivet cunctis diebus quibus nunc milito expecto donec veniat inmutatio mea
Atunci m'ai chema, şi Ţi-aş răspunde, şi Ţi-ar fi dor de făptura mînilor Tale.
vocabis et ego respondebo tibi operi manuum tuarum porriges dexteram
Dar astăzi îmi numeri paşii, ai ochiul asupra păcatelor mele;
tu quidem gressus meos dinumerasti sed parces peccatis meis
călcările mele de lege sînt pecetluite într'un mănunchi, şi născoceşti fărădelegi în sarcina mea.
signasti quasi in sacculo delicta mea sed curasti iniquitatem meam
Cum se prăbuşeşte muntele şi piere, cum piere stînca din locul ei,
mons cadens defluet et saxum transfertur de loco suo
cum este mîncată piatra de ape, şi cum este luat pămîntul de rîu: aşa nimiceşti Tu nădejdea omului.
lapides excavant aquae et adluvione paulatim terra consumitur et homines ergo similiter perdes
Îl urmăreşti într'una, şi se duce; Îi schimonoseşti faţa, şi apoi îi dai drumul.
roborasti eum paululum ut in perpetuum pertransiret inmutabis faciem eius et emittes eum
De ajung fiii lui la cinste, el nu ştie nimic; de sînt înjosiţi, habar n'are.
sive nobiles fuerint filii eius sive ignobiles non intelleget
Numai pentru el simte durere în trupul lui, numai pentru el simte întristare în sufletul lui.``
attamen caro eius dum vivet dolebit et anima illius super semet ipso lugebit