Job 11

Ţofar din Naama a luat cuvîntul şi a zis:

Så tog Na'amatiten Zofar til Orde og sagde:

,,Să rămînă această năvală de cuvinte fără răspuns, şi să creadă limbutul că are dreptate?

"Skal en Ordgyder ej have Svar, skal en Mundheld vel have Ret?

Vor face vorbele tale deşerte pe oameni să tacă? Şi-ţi vei bate joc de alţii, fără să te facă cineva de ruşine?

Skal Mænd vel tie til din Skvalder, skal du spotte og ikke få Skam?

Tu zici: ,Felul meu de a vedea este drept, şi sînt curat în ochii Tăi.` -

Du siger: "Min Færd er lydeløs, og jeg er ren i hans Øjne!"

A! de ar vrea Dumnezeu să vorbească, de Şi-ar deschide buzele să-ţi răspundă,

Men vilde dog Gud kun tale, oplade sine Læber imod dig,

şi de ţi-ar descoperi tainele înţelepciunii Lui, ale înţelepciunii Lui nemărginite, ai vedea atunci că nu-ţi răsplăteşte totuş după fărădelegea ta.

kundgøre dig Visdommens Løndom, thi underfuld er den i Væsen; da vilde du vide, at Gud har glemt dig en Del af din Skyld!

Poţi spune tu că poţi pătrunde adîncimile lui Dumnezeu, că poţi ajunge la cunoştinţa desăvîrşită a Celui Atot puternic?

Har du loddet Bunden i Gud og nået den Almægtiges Grænse?

Cît cerurile -i de înaltă: ce poţi face? Mai adîncă decît Locuinţa morţilor: ce poţi şti?

Højere er den end Himlen hvad kan du? Dybere end Dødsriget - hvad ved du?

Întinderea ei este mai lungă decît pămîntul, şi mai lată decît marea.

Den overgår Jorden i Vidde, er mere vidtstrakt end Havet.

Dacă apucă, dacă închide şi cheamă El la judecată, cine -L poate opri?

Farer han frem og fængsler, stævner til Doms, hvem hindrer ham?

Căci El cunoaşte pe făcătorii de rele, vede uşor pe vinovaţi.

Han kender jo Løgnens Mænd, Uret ser han og agter derpå,

Omul dimpotrivă, are minte de nebun, şi s'a născut ca mînzul unui măgar sălbatic!

så tomhjernet Mand får Vid, og Vildæsel fødes til Menneske.

Tu, îndreaptă-ţi inima spre Dumnezeu, întinde-ţi mînile spre El.

Hvis du får Skik på dit Hjerte og breder dine Hænder imod ham,

Depărtează-te de fărădelege, şi nu lăsa nedreptatea să locuiască în cortul tău.

hvis Uret er fjern fra din Hånd, og Brøde ej bor i dit Telt,

Şi atunci, îţi vei ridica fruntea fără teamă, vei fi tare şi fără frică;

ja, da kan du lydefri løfte dit Åsyn og uden at frygte stå fast,

îţi vei uita suferinţele, şi-ţi vei aduce aminte de ele ca de nişte ape cari s'au scurs.

ja, da skal du glemme din Kvide, mindes den kun som Vand, der flød bort;

Zilele tale vor străluci mai tare decît soarele la amiază, întunerecul tău va fi ca lumina dimineţii.

dit Liv skal overstråle Middagssolen, Mørket vorde som lyse Morgen.

Vei fi plin de încredere, şi nădejdea nu-ţi va fi zădarnică. Te vei uita în jurul tău, şi vei vedea că te poţi odihni liniştit.

Tryg skal du være, fordi du har Håb; du ser dig om og går trygt til Hvile,

Te vei culca şi nimeni nu te va turbura, şi mulţi vor umbla după bunăvoinţa ta.

du ligger uden at skræmmes op. Til din Yndest vil mange bejle.

Dar ochii celor răi se vor topi; ei n'au loc de scăpare: moartea, iată nădejdea lor!``

Men de gudløses Øjne vansmægter; ude er det med deres Tilflugt, deres Håb er blot at udånde Sjælen!