Job 10

M'am desgustat de viaţă! Voi da drum slobod plîngerii mele, voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.

Min Sjæl er led ved mit Liv, frit Løb vil jeg give min Klage over ham, i min bitre Sjælenød vil jeg tale,

Eu zic lui Dumnezeu: ,Nu mă osîndi! Arată-mi pentru ce Te cerţi cu mine!

sige til Gud: Fordøm mig dog ikke, lad mig vide, hvorfor du tvister med mig!

Îţi place să chinuieşti, să dispreţuieşti făptura mînilor Tale, în timp ce faci să-Ţi strălucească bunăvoinţa peste sfatul celor răi?

Gavner det dig at øve Vold, at forkaste det Værk, dine Hænder danned, men smile til gudløses Råd?

Oare ai ochi de carne, sau vezi cum vede un om?

Har du da kødets Øjne, ser du, som Mennesker ser,

Zilele Tale sînt ca zilele omului, şi anii Tăi ca anii lui,

er dine Dage som Menneskets Dage, er dine År som Mandens Dage,

ca să cercetezi fărădelegea mea şi să cauţi păcatul meu,

siden du søger efter min Brøde, leder efter min Synd,

cînd ştii bine că nu sînt vinovat, şi că nimeni nu mă poate scăpa din mîna Ta?

endskønt du ved, jeg ikke er skyldig; men af din Hånd er der ingen Redning!

Mînile Tale m'au făcut şi m'au zidit, ele m'au întocmit în întregime... Şi Tu să mă nimiceşti!

Dine Hænder gjorde og danned mig først, så skifter du Sind og gør mig til intet!

Adu-Ţi aminte că Tu m'ai lucrat ca lutul; şi vrei din nou să mă prefaci în ţărînă?

Kom i Hu, at du dannede mig som Ler, og til Støv vil du atter gøre mig!

Nu m'ai muls ca laptele?

Mon du ikke hældte mig ud som Mælk og lod mig skørne som Ost,

M'ai îmbrăcat cu piele şi carne, m'ai ţesut cu oase şi vine;

iklædte mig Hud og kød og fletted mig sammen med Ben og Sener?

mi-ai dat bunăvoinţa Ta şi viaţa, m'ai păstrat cu suflarea prin îngrijirile şi paza Ta.

Du gav mig Liv og Livskraft, din Omhu vogted min Ånd

Iată totuş ce ascundeai în inima Ta, iată, ştiu acum, ce aveai de gînd:

og så gemte du dog i dit Hjerte på dette, jeg skønner, dit Øjemed var:

că, dacă păcătuiesc, să mă pîndeşti, şi să nu-mi ierţi fărădelegea.

Synded jeg, vogted du på mig og tilgav ikke min Brøde.

Dacă sînt vinovat, vai de mine! Dacă sînt nevinovat, nu îndrăznesc să-mi ridic capul, sătul de ruşine şi cufundat în ticăloşia mea.

Fald jeg forbrød mig, da ve mig! Var jeg retfærdig, jeg skulde dog ikke løfte mit Hoved, men mættes med Skændsel, kvæges med Nød.

Şi dacă îndrăznesc să -l ridic, mă urmăreşti ca un leu, mă loveşti cu lucruri de mirat,

Knejsed jeg, jog du mig som en Løve, handlede atter ufatteligt med mig;

Îmi pui înainte noi martori împotrivă, Îţi creşte mînia împotriva mea, şi mă năpădeşti cu o droaie de nenorociri.

nye Vidner førte du mod mig, øged din Uvilje mod mig, opbød atter en Hær imod mig!

Pentruce m'ai scos din pîntecele mamei mele? O, de aş fi murit, şi ochiul să nu mă fi văzut!

Hvi drog du mig da af Moders Liv? Jeg burde have udåndet, uset af alle;

Aş fi ca şi cum n'aş fi fost, şi din pîntecele mamei mele aş fi trecut în mormînt!

jeg burde have været som aldrig født, været ført til Graven fra Moders Skød.

Nu sînt zilele mele destul de puţine? Să mă lase dar, să plece dela mine, şi să răsuflu puţin,

Er ej mine Livsdage få? Så slip mig, at jeg kan kvæges lidt,

înainte de a mă duce, ca să nu mă mai întorc,

før jeg for evigt går bort til Mørkets og Mulmets Land,

în ţara întunerecului şi a umbrei morţii, în ţara negurii adînci, unde domneşte umbra morţii şi neorînduiala, şi unde lumina este ca întunerecul!``

Landet med bælgmørkt Mulm, med Mørke og uden Orden, hvor Lyset selv er som Mørket."