Job 14

אדם ילוד אשה קצר ימים ושבע רגז׃
Omul născut din femeie, are viaţa scurtă, dar plină de necazuri.
כציץ יצא וימל ויברח כצל ולא יעמוד׃
Se naşte şi e tăiat ca o floare; fuge şi piere ca o umbră.
אף על זה פקחת עינך ואתי תביא במשפט עמך׃
Şi asupra lui ai Tu ochiul deschis! Şi pe mine mă tragi la judecată cu Tine!
מי יתן טהור מטמא לא אחד׃
Cum ar putea să iasă dintr'o fiinţă necurată un om curat? Nu poate să iasă niciunul.
אם חרוצים ימיו מספר חדשיו אתך חקו עשית ולא יעבור׃
Dacă zilele lui sînt hotărîte, dacă i-ai numărat lunile, dacă i-ai însemnat hotarul pe care nu -l va putea trece,
שעה מעליו ויחדל עד ירצה כשכיר יומו׃
întoarce-Ţi măcar privirile dela el, şi dă -i răgaz, să aibă măcar bucuria pe care o are simbriaşul la sfîrşitul zilei.
כי יש לעץ תקוה אם יכרת ועוד יחליף וינקתו לא תחדל׃
Un copac, şi tot are nădejde: căci cînd este tăiat, odrăsleşte din nou, şi iar dă lăstari.
אם יזקין בארץ שרשו ובעפר ימות גזעו׃
Cînd i -a îmbătrînit rădăcina în pămînt, cînd îi piere trunchiul în ţărînă,
מריח מים יפרח ועשה קציר כמו נטע׃
înverzeşte iarăş de mirosul apei, şi dă ramuri de parcă ar fi sădit din nou.
וגבר ימות ויחלש ויגוע אדם ואיו׃
Dar omul cînd moare, rămîne întins; omul, cînd îşi dă sufletul, unde mai este?
אזלו מים מני ים ונהר יחרב ויבש׃
Cum pier apele din lacuri, şi cum seacă şi se usucă rîurile,
ואיש שכב ולא יקום עד בלתי שמים לא יקיצו ולא יערו משנתם׃
aşa se culcă şi omul şi nu se mai scoală; cît vor fi cerurile, nu se mai deşteaptă, şi nu se mai scoală din somnul lui.
מי יתן בשאול תצפנני תסתירני עד שוב אפך תשית לי חק ותזכרני׃
Ah! de m'ai ascunde în locuinţa morţilor, de m'ai acoperi pînă-Ţi va trece mînia, şi de mi-ai rîndui o vreme cînd Îţi vei aduce iarăş aminte de mine!
אם ימות גבר היחיה כל ימי צבאי איחל עד בוא חליפתי׃
Dacă omul odată mort ar putea să mai învieze, aş mai trage nădejde în tot timpul suferinţelor mele, pînă mi se va schimba starea în care mă găsesc.
תקרא ואנכי אענך למעשה ידיך תכסף׃
Atunci m'ai chema, şi Ţi-aş răspunde, şi Ţi-ar fi dor de făptura mînilor Tale.
כי עתה צעדי תספור לא תשמור על חטאתי׃
Dar astăzi îmi numeri paşii, ai ochiul asupra păcatelor mele;
חתם בצרור פשעי ותטפל על עוני׃
călcările mele de lege sînt pecetluite într'un mănunchi, şi născoceşti fărădelegi în sarcina mea.
ואולם הר נופל יבול וצור יעתק ממקמו׃
Cum se prăbuşeşte muntele şi piere, cum piere stînca din locul ei,
אבנים שחקו מים תשטף ספיחיה עפר ארץ ותקות אנוש האבדת׃
cum este mîncată piatra de ape, şi cum este luat pămîntul de rîu: aşa nimiceşti Tu nădejdea omului.
תתקפהו לנצח ויהלך משנה פניו ותשלחהו׃
Îl urmăreşti într'una, şi se duce; Îi schimonoseşti faţa, şi apoi îi dai drumul.
יכבדו בניו ולא ידע ויצערו ולא יבין למו׃
De ajung fiii lui la cinste, el nu ştie nimic; de sînt înjosiţi, habar n'are.
אך בשרו עליו יכאב ונפשו עליו תאבל׃
Numai pentru el simte durere în trupul lui, numai pentru el simte întristare în sufletul lui.``