Job 11

Ţofar din Naama a luat cuvîntul şi a zis:

Y RESPONDIÓ Sophar Naamathita, y dijo:

,,Să rămînă această năvală de cuvinte fără răspuns, şi să creadă limbutul că are dreptate?

¿Las muchas palabras no han de tener respuesta? ¿Y el hombre parlero será justificado?

Vor face vorbele tale deşerte pe oameni să tacă? Şi-ţi vei bate joc de alţii, fără să te facă cineva de ruşine?

¿Harán tus falacias callar á los hombres? ¿Y harás escarnio, y no habrá quien te avergüence?

Tu zici: ,Felul meu de a vedea este drept, şi sînt curat în ochii Tăi.` -

Tú dices: Mi conversar es puro, Y yo soy limpio delante de tus ojos.

A! de ar vrea Dumnezeu să vorbească, de Şi-ar deschide buzele să-ţi răspundă,

Mas ¡oh quién diera que Dios hablara, Y abriera sus labios contigo,

şi de ţi-ar descoperi tainele înţelepciunii Lui, ale înţelepciunii Lui nemărginite, ai vedea atunci că nu-ţi răsplăteşte totuş după fărădelegea ta.

Y que te declarara los arcanos de la sabiduría, Que son de doble valor que la hacienda! Conocerías entonces que Dios te ha castigado menos que tu iniquidad merece.

Poţi spune tu că poţi pătrunde adîncimile lui Dumnezeu, că poţi ajunge la cunoştinţa desăvîrşită a Celui Atot puternic?

¿Alcanzarás tú el rastro de Dios? ¿Llegarás tú á la perfección del Todopoderoso?

Cît cerurile -i de înaltă: ce poţi face? Mai adîncă decît Locuinţa morţilor: ce poţi şti?

Es más alto que los cielos: ¿qué harás? Es más profundo que el infierno: ¿cómo lo conocerás?

Întinderea ei este mai lungă decît pămîntul, şi mai lată decît marea.

Su dimensión es más larga que la tierra, Y más ancha que la mar.

Dacă apucă, dacă închide şi cheamă El la judecată, cine -L poate opri?

Si cortare, ó encerrare, Ó juntare, ¿quién podrá contrarrestarle?

Căci El cunoaşte pe făcătorii de rele, vede uşor pe vinovaţi.

Porque él conoce á los hombres vanos: Ve asimismo la iniquidad, ¿y no hará caso?

Omul dimpotrivă, are minte de nebun, şi s'a născut ca mînzul unui măgar sălbatic!

El hombre vano se hará entendido, Aunque nazca como el pollino del asno montés.

Tu, îndreaptă-ţi inima spre Dumnezeu, întinde-ţi mînile spre El.

Si tú apercibieres tu corazón, Y extendieres á él tus manos;

Depărtează-te de fărădelege, şi nu lăsa nedreptatea să locuiască în cortul tău.

Si alguna iniquidad hubiere en tu mano, y la echares de ti, Y no consintieres que more maldad en tus habitaciones;

Şi atunci, îţi vei ridica fruntea fără teamă, vei fi tare şi fără frică;

Entonces levantarás tu rostro limpio de mancha, Y serás fuerte y no temerás:

îţi vei uita suferinţele, şi-ţi vei aduce aminte de ele ca de nişte ape cari s'au scurs.

Y olvidarás tu trabajo, Ó te acordarás de él como de aguas que pasaron:

Zilele tale vor străluci mai tare decît soarele la amiază, întunerecul tău va fi ca lumina dimineţii.

Y en mitad de la siesta se levantará bonanza; Resplandecerás, y serás como la mañana:

Vei fi plin de încredere, şi nădejdea nu-ţi va fi zădarnică. Te vei uita în jurul tău, şi vei vedea că te poţi odihni liniştit.

Y confiarás, que habrá esperanza; Y cavarás, y dormirás seguro:

Te vei culca şi nimeni nu te va turbura, şi mulţi vor umbla după bunăvoinţa ta.

Y te acostarás, y no habrá quien te espante: Y muchos te rogarán.

Dar ochii celor răi se vor topi; ei n'au loc de scăpare: moartea, iată nădejdea lor!``

Mas los ojos de los malos se consumirán, Y no tendrán refugio; Y su esperanza será agonía del alma.